Februarie este o lună în care, deşi evenimentele şi sursele de experienţe urbane au început să se îndesească, creşterea e încă nedublată de o poziţionare strategică clară a organizatorilor, care să permită structurarea pe paliere de interes a diferitelor tipuri de public şi, drept urmare, highlight-urile se selectează în marea lor majoritate din categoria ‚puţin peste medie’ şi în niciun caz din cea ‚to kill for’. O direcţie mai mult decât interesantă pare totuşi coerent definită – prin timpul mai lung necesar planning-ului experienţial – din zona muzeală, întrucat februarie este în toată lumea una din perioadele predilecte de primenire a spaţiilor destinate expoziţiilor temporare, iar MARe/Muzeul de Artă Recentă din Bucureşti, din fericire, nu se constituie într-o excepţie.
Propunerea MARe pentru public, începând din 12 februarie, este expoziția Camere Moarte/Dead Rooms al lui Gregor Schneider. După Jeff Wall, Martin Creed, Thomas Ruff și Marcia Hafif, Schneider este al cincilea artist cu notorietate și recunoaștere internațională pe care muzeul îl prezintă în premieră în România cu expoziție solo în doar 15 luni de la deschidere. De ce este un eveniment de o extraordinar de… MARE importanţă? În esenţă, pentru contribuţia la racordarea directă a publicului român deschis spre arta modernă la referinţele provenind din sisteme culturale contemporane în care, neîngrădit de convenţii, consumatorul îşi poate asuma simultan sau selectiv rolul de judecător, victimă ori chiar, eventual, de călău a operei de artă.
Dincolo de generalităţi, Dead Rooms promite o experienţă specială datorita autorului, artistul Gregor Schneider, pionier al artei spaţiilor construite, un ‚copil teribil’ şi un ‚star’ multipremiat, menționat în 83 de cărți dedicate artei contemporane și fenomenului artistic actual, al carui lucrări aflate în zeci de galerii şi muzee publice (inclusiv în patrimoniul MARe) pot fi receptate fie ca sculpturi, fie ca instalații, fie ca… fiind dincolo de toate acestea. Ca orice artist important, Schneider a șocat, a enervat și a entuziasmat publicul, a produs dispute și a dizlocat la nivel public și conceptual percepția cu privire la limitele a ceea ce obișnuim să numim ”artă”.
Fără a epuiza activitatea și opera artistului din 1984 până în prezent, expoziția de la MARe este pe cât de sintetică, pe atât de revelatoare și de demonstrativă. Ea păstrează și exprimă fără compromisuri felul în care acesta a creat pe marginea ideii de spațiu interior, de spațiu locuit sau abandonat, de spațiu ca și cu memorie. La intersecția dintre arhitectură, design interior și instalație/performance, arta lui Schneider este în primul rând un atac frontal la adresa angoaselor, a fricilor și chiar la adresa morții. Camere Moarte, o expoziţie cu caracter special, de vizitat neapărat în această primăvară.
Editorial semnat de Ioan Big
