Am clipit de câteva ori și ne-am trezit în fața celei de-a IX-a ediții a maratonului teatral care animă Sibiul timp de 25 de ore non stop, în zilele de 5 și 6 octombrie.
Ediția din acest an însumează 18 evenimente (spectacole de teatru, concerte și workshop-uri de înviorare fizică și spirituală) în 10 spații din centrul orașului, iar programul include atât spectacole din repertoriul BIS Teatru, cât și spectacolele invitate din București, Timișoara și São Paulo.
Despre noutățile, dificultățile și programul din acest an am stat de vorbă cu Bogdan Sărătean, directorul festivalului și regizorul spectacolului ”Delirium” – prologul maratonului teatral cu numărul 9.
Luna mai a acestui an a venit cu o lovitură puternică pentru scena culturală independentă. Mă refer aici la reducerea cu 30% a bugetului AFCN. Cum afectează genul acesta de decizii un festival în pregătire, precum ”25 De Ore De Teatru Non Stop”?
A fost sinistru că bugetul a fost schilodit cu puțin timp înainte de afișarea rezultatelor, adică DUPĂ demararea procedurii de selecție. O aberație. Zeci de proiecte care s-ar fi făcut de-a lungul acestui an, proiecte bune, au fost îngropate în fașă.
Dacă vrei să tâmpești și să îngenunchezi un popor îl lași fără cultură și educație, sau muți toate bugetele către insituții de stat care sunt controlate de oameni cheie. Actuala guvernare se pricepe la asta. Festivalul nostru NU a fost afectat pentru că noi câștigasem proiectul pentru ediția de anul ăsta încă de anul trecut, din sesiunea de finanțare anterioară acestei nenorociri.
Dar din păcate a fost afectat direct un alt proiect al nostru, pentru care lucrasem mult și care cred că își avea rostul. Vorbesc despre proiectul ”Drept ca o linie” care a fost al doilea picat sub linie. Ce ironie, nu?
Să fii operator cultural în zona independentă e ca mersul pe o ață subțire deasupra unei prăpastii. Aproape că nu mai există plase de siguranță, și totuși… există ceva în tine care te motivează să nu renunți. Ce anume?
Nu cred că e doar încăpățânarea mea de taur. Toată aventura cu BIS Teatru și cu Festivalul 25 de ore de teatru non-stop a apărut dintr-o explozie de libertate și din dorința de a avea un context în care să te exprimi prin arta ta. Habar nu aveam ce înseamnă un buget la prima ediție, dar aveam câțiva oameni fabuloși împrejurul meu.
Ceea ce ne motivează, cred, realmente, e senzația aceea când Grădina BIS se umple la a 50-a reprezentație a unui spectacol făcut cu zero buget (mă refer la ”Născut în ’90”), sau când oamenii din cartiere pleacă schimbați după anumite spectacole, sau când vezi spațiile de joc pline la 5 dimineața (aici mă refer la festival, evident). Cred că asta ne motivează. E un soi de drog, e ceva fără de care viața noastră ar fi mult mai săracă pe pământul ăsta.
Prologul ediției din acest va fi punctat de premiera unui spectacol regizat de tine, ”Delirium”. Ce ne poți spune despre spectacol, dar și despre așteptările tale de la momentul premierei după cele trei avanpremiere care au avut loc de-a lungul stagiunii de vară de la Grădina BIS?
Am copt mult acest spectacol. Împreună cu cei doi actori, Dan Țilea și Dumitru Stegărescu. ”Delirium” e un moment important în istoria micii noastre companii. Nu are absolut nimic comercial, nu vine cu nici un compromis. Are o structură dramatică atipică, scenariul propunând mai mult un eseu teatral. Imaginează un soi de dialog în afara timpului între două genii: Antonin Artaud și Vincent Van Gogh. Cred că era momentul unui astfel de spectacol în evoluția BIS Teatru. Suntem conștienți că nu va fi un succes de public larg, dar iată că își găsește publicul său nișă, cel puțin deocamdată. Cred că trupele independente care au un crez nu trebuie să cadă în capcana teatrului ca entertainment.
Pe lângă spectacole din repertoriul BIS Teatru, programul include și numeroase spectacole invitate din țară și din străinătate. Ce povești aduc ele la Sibiu?
Aș avea nevoie de 10 pagini ca să vorbesc despre spectacolele din acest an. Sunt bune, foarte bune. Ăsta a fost mereu secretul festivalului, spectacole foarte bune. Mă uit peste program și mi-e imposibil să recomand ceva. ”Lungs”, care închide festivalul, vine cu o poveste teribil de emoționantă.
”Tot ce-i minunat în lume” vorbește cu și despre fiecare dintre noi. Iar în miez de zi ”Auăleu” din Timișoara vor face show ca de obicei la Grădina BIS. În miez de noapte propunem o experiență unică: actrițe din Brazilia jucând tragedie greacă, cu teme sociale via Sao Paolo. Găsiți detalii pe bisteatru.ro și pe pagina facebook.com/respira.teatru/
Programul din acest se adresează și persoanelor cu dizabilități, un segment prea puțin băgat în seamă de numeroasele manifestări culturale sibiene. Cât de mult poate însemna pentru acești oameni o astfel de experiență?
E momentul cel mai sensibil și mai uman din festivalul nostru. Sunt deja mulți ani de zile de când psihoterapeutul Bianca Babeș prezintă în cadrul maratonului teatral proiectul “Doar sunt”. Ea folosește ustensilele teatrului alături de cele specifice meseriei sale în munca cu segmente defavorizate.
E un proces de creație care redescoperă valențe ale teatrului. Pentru cei implicați e cea mai sănătoasă formă de terapie. De-a lungul anilor a lucrat cu copii din centre de plasament, cu vârstnici, e un proiect foarte complex. Experiența e una luminoasă și pozitivă pentru persoanele de pe scenă, dar poate fi sfâșietoare pentru cei din public.
Ca o concluzie, ce câștigă publicul după 25 de ore în care respiră secundă de secundă teatru?
Pariul e să vii la cât mai multe spectacole, să treci de clipele de oboseală sau de saturație. Să reziști pe baricade. Să intri în caruselul acela de emoții și senzații pe care ți-l oferă festivalul. La un moment dat, spre dimineață, totul devine fizic, organic. Vei câștiga o experiență de ansamblu unică, pe lângă faptul că te vei îmbogăți de la fiecare reprezentație în parte.
Interviu realizat de Răzvan Sădean
