Galațiul și Brăila ar fi putut alcătui cea mai mare așezare urbană din țară, imediat după București, bla-bla-bla și iarăși bla. Poezia aceasta e celebră, orice politician postdecembrist a recitat-o fără talent măcar o dată, cu toate că rivalitatea dintre cele două municipii este greu de desrădăcinat: cetățeanul din Țiglina și contribuabilul din Vidin se au precum coreeanul de sud cu cel din miazănoapte. Exagerez puțin? Desigur, dar îmi asum această comparație, deși destui brăileni și gălățeni s-au mutat de-a lungul vremii în cealaltă urbe.
Mi-e teamă, totuși, că ușor vor dispărea și ironiile celor două tabere, bancurile, oricât de nereușite ar fi fost, și pare tot mai clar că se va ridica un zid al Digului peste porturile aflate la Dunărea de Jos, că se va intra și se va ieși doar pe bază de viză. Și nu modelul catalan va fi pus în aplicare, aici nu-i vorba de autonomia unui oraș față de celălalt, e o concurență căreia i se bagă constant cărbuni.
Oameni buni, poate că ați aflat, Brăila își ridică McDonald’s, iar Galațiul va avea în cele din urmă cinematograf multiplex, așadar cele două filosofii care împreună ar fi concurat economia Capitalei nu se vor mai intersecta, vor ieși la rendez-vous ca Soarele și Luna, adică pe rând. Ar mai rămâne de amenajat o autostradă care să ocolească Brăila, pentru gălățenii vor pleca la mare, și una care să treacă pe lângă Galați, ca să poată merge liniștiți și brăilenii în Bucovina.
