Pe 7 decembrie, scena Teatrului National din București a găzduit premiera piesei de teatru ”Avalanșa”, prima piesă pe care Radu Afrim acceptă să o asocieze unei astfel de instituții. Underground-ul și avangarda se pregătesc să scuture mainstream-ul atacând din interior, sau etichetele se lasă în sfârșit șterse, răzuite cu unghia de învelișul lor protector?
”Autorul a scris o piesă despre o avalanșă. Eu am făcut un spectacol despre o frică” spune Radu Afrim într-un interviu acordat site-ului HotNews.ro, deși metafora pe care autorul construiește piesa este cea a privării de libertate și a efectelor pe care frica le poate avea asupra rațiunii.
Într-un sat din estul Anatoliei oamenii trăiesc sub teroarea unei posibile avalanșe, astfel încât nimănui nu îi este permis să scoată vreun sunet. În această închisoare de gheață, de murmure și de teroare, un cuplu aflat pe punctul de a naște prematur, decide să spargă tradițiile la fel de vechi precum muntele care îi găzduia.
”Avalanșa” răsună ca un ecou al constrângerilor sociale și al regulilor absurde, așa-zise de neatins.
