La Crama Domnească, boierii dumneavoastră, vă recomand să mergeţi dacă aveţi oaspeţi de peste mări şi ţări, pentru atmosfera localului.
Restaurantul e tare chipeş pe dinăuntru – cu trei saloane mobilate în stilul secolelor trecute: săbii şi scuturi pentru cavalerii poposiţi la mese, candelabre somptuoase, şemineu, duşumea din lemn, coloane, cărămidă roşie şi piatră masivă, lumânări, rasteluri şi butoaie adevărate pentru licori bahice.
Pe de altă parte, bucatele sunt îndestulatoare dacă drumeţii nu vin prea înfometaţi. Porţiile de *zacuscă*, *pastă de brânză picantă*, *pastramă afumată de pui* sau *babic dobrogean*, de *cotlet de berbecuţ* sau piept de pui sunt tare gustoase, nu zic ba, însă ar merge să fie un pic mai rotunjoare, chiar dacă pungile tuturor trăiesc vremuri grele.
Dar noi să fim sănătoşi şi să ne veselim cu acele comori roşii, albe sau roze, dulci sau seci, pe care le adăposteşte pivniţa. Negrul de Drăgăşani, Busuioaca de Bohotin sau Tămâioasa Românească îţi vor pune capac.
