Motivul pentru care am mers la Potcoava pentru că știam că acolo mănâncă uneori Președintele. Recunosc că ştiam, dar nu de-asta am mers să mâncăm acolo, ci pentru coastele de porc. Un set de coaste bune de porc nu-s ușor de găsit în orașul ăsta, trebuie să recunoşti! (să mă ierte cei care ţin post pentru acest articol, eu cred că Dumnezeu iartă omul bun la suflet care nu alt păcat decât poftele de dulce).
Și bine-am făcut c-am mers la Potcoava, pentru că locul e plăcut, iar coastele-s pe măsura reputaţiei. De la intrare ne-a preluat o domniță amabilă care ne-a instalat la masa pe care singuri ne-am ales-o. Ceasurile multe și vechi de pe perete, mobilierul discret, ferestrele mari, toate ne-au făcut să ne zâmbim mulţumiţi peste masă.
Ciorba de pui a la grec a fost numai bună, cu bucăţi serioase de piept de pui, acrișoară și densă ca la mama Elefteride acasă. Şniţelul vienez a fost decent, dar nu memorabil. În schimb coastele de porc au făcut istorie. Cu multă carne în scăricică, grase numai cât să fie gustoase, marinate bine, trase la cuptor cât să capete crustă crocantă, însoțiți de cartofi copţi, o minune!
Dacă mai intră şi-o felie de tort de ciocolată cu pere, ești norocos! Blatul de cacao e subţirel, crema de ciocolată e ușoară și deloc prea dulce, perele scăldate în toping de ciocolată sunt tăricele, o combinație nemaipomenită pentru iubitorii de ciocolată.
