Cauciucuriada

Spuneam cuiva acum câteva zile, mai în glumă, mai în serios, că nu exclud posibilitatea ca peste ceva timp elevii să înveţe despre anotimpuri la orele de istorie. Parcă din ce în ce mai clar se vede reducerea anotimpurilor la doar două. Unul cald şi unul rece. Trecerile dintre cele două anotimpuri (eu continui să le numesc aşa) sunt năucitoare. Părerea mea. Să nu credeţi că aspectul meteorologic mă îngrijorează.

Ce-o să ne facem, însă, cu legea privind obligativitatea folosirii cauciucurilor de iarnă? Este ambiguă şi lasă loc de interpretări. Tot părerea mea. Zice respectiva lege că trebuie să port caucioacele alea dacă e zăpadă, polei sau gheaţă. Bun. Sunt deja puse pe maşină. Când le dau jos? Hai să zicem că prin aprilie. Dar dacă în mai ninge iar eu sunt plecat în concediu? Conform legii pot fi amendat. Ca să evit asta va trebui să îmi iau şi o remorcuţă în care să port tot timpul cauciucurile de iarnă.

În altă ordine de idei, citind ce scrie prin lege, eu am înţeles că “obectele” all sezon sunt acceptate. Sunt destui cei ce spun că nu. Ce să mai cred? Pe cine să ascult?… Legea asta e ca reclama aia în care ni se recomandă un medicament pentru copii cu gust de fructe. Pe ai mei i-am testat. N-au gust de fructe aşa că nu pot să le dau medicamentul. Nici legea caucioacelor hibernale n-are nici un gust. Da’ pute.