O comedie de festival

În fiecare an, îmi spun: dacă este octombrie, e festivalul de comedie. O comedie de festival. La Galaţi. Şi, tocmai pe malul Dunării, unde zici? La Galaţi, acolo unde trupa (lui) Fani Tardini l-a adus, cândva, pe un domn Eminovici, cu prenumele Mihai, să îşi plimbe pletele – şi să şi le scuture – pe aleile unui oraş negustoresc, cu tei, plopi şi castani – în care stă Poetul ca-n Sodoma (sperăm să se mute alături, în Gomora).

Am văzut, deja, programul festivalului – şi sunt mai mult decât încântat. Anul acesta, în cele şapte zile dedicate comediei (deşi, personal, cred că ar trebui să dedicăm mai multe zile „comediei” pe care o trăim!), pe scena gălăţeană, spectatorii din urbea Galaţiilor vor putea urmări spectacole ale mai multor teatre de pe tot cuprinsul ţării: din Bacău, Iaşi, Giurgiu, Tulcea, Buzău, Kahul (din Basarabia/Republica Moldova), iar din Capitală, cu parfum de Bucuresci, vor fi prezente trupe de pe la teatrele Odeon, Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul Nottara şi de la Teatrul Mic, alături, bineînţeles, de gazde – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”.

Chiar dacă stau în Bucureşti, de câteva ori pe an, îmi vine să las, acolo, totul baltă – şi să vin la „comedie”. Ar mai fi, aici, câteva evenimente de adăugat: serbările de Sfântul Andrei (zilele oraşului, ehei), recitările (recitirile? recitalurile?) ANTARE S, sărbătorile bibliotecii V.A. Urechea (un adevărat festin literar), festivalul scrumbiei(cel de Florii)…da, dar toate astea vin după… comedie.:)