Bunătăți și relaxare în simbioză perfectă

Cei mai mari și mai serioși ar numi-o ”cafenea”. Eu prefer însă să-i spun ”cămara bunicii”, pentru că întrunește toate calitățile ”cămăristice”: ascunde tot felul de bunătăți, e discretă și e un loc numai bun pentru ascuns atunci când adulții te caută ca să-ți dea diverse sarcini (liniat caietul la două degețele, făcut tema la caligrafie, depus rapoarte sau dat exemplu de proactivitate la ședințe).

Dar uite că m-am luat cu vorba și nu am spus despre ce locșor ghiduș vorbim noi aici: Simbio Cafe. Nu știu dacă înăuntru încap mai mult de 20 de persoane, dar nici nu ar fi nevoie de mai mult, pentru că Simbio are farmec așa cum este acum – micuță, albă toată, cu flori pe masă și lumini aurii, cu buline colorate pe scaune și o muzică ce te prinde de cum intri: un jazz jucăuș, relaxant, în surdină, de-ți vine să te întinzi și să torci la umbra unei bătrâne sticle de vin. Ceea ce n-ar fi tocmai o idee rea, având în vedere că aici găsești cam 40 de soiuri de vin, plus cocktailuri și ceaiuri, plus mâncăruri care să se asorteze: salate, fripturi clătite cu unt și sirop de arțar sau pâine cu ciocolată.

Ți-am zis că aici e de ascuns printre bunătăți și de rămas cât se poate, până se prind adulții.