Mi-am luat biclă de curând şi aşa am făcut cunoştinţă cu încă o parte a administraţiei bucureştene: cea care ia la mişto drepturile bicicliştilor.
O oră de pedalat prin Bucureşti şi gata, eşti pregătit pentru viaţă: pistele „speciale” se opresc într-un gard sau se termină pur şi simplu; uneori par făcute strict pentru fotomodele, având doar o jumătate de metru lăţime şi fiind blocate pe mijloc de pubele sau stâlpi; bordurile înalte îţi fac bicla praf, iar maşinile sunt parcate la greu pe piste.
Apoi, unii şoferi deschid uşile când sunt la stop fără să se uite, provocându-ţi un salt mic, dar vioi peste bicicletă. Asta, când nu te înjură pentru simplul fapt că exişti (dacă porţi fustă, primeşti şi nişte claxoane ca bonus). Câinii vagabonzi te aleargă şi te latră, partea bună fiind însă că te fac să pedalezi în disperare, aşa că faci mişcare mai multă.
Deci nu e uşor să fii biciclist în Bucureşti, aş spune chiar că meriţi titlul de „erou necunoscut”, însă ce poţi face concret? Păi, pentru maşinile parcate pe piste, sună la 021 9544. Brigada Rutieră vine rapid şi se lasă cu amenzi. Apoi, ia numărul de înmatriculare şi fă-le reclamaţie celor care te hărţuie în trafic. Măcar pentru unul din ei şi tot e un început. Şi ieşi mult şi des cu bicla. Cu cât suntem mai mulţi care cerem aceleaşi lucruri, cu atât sunt şanse mai mari să le şi obţinem.
