**“Trezirea la realitate”** (“Rabbit Hole” într-o traducere nefericită) e despre orice, numai despre o trezire la realitate nu. Iar asta fiindcă filmul tratează o poveste tristă şi vibrantă despre cum se desfăşoară viaţa unui cuplu (Aaron Eckhart şi Nicole Kidman, nominalizată la Oscar pentru acest rol) după moartea copilului lor.
În momentul în care îţi pierzi fiul de doar patru ani, ieşirea din vârtejul de suferinţă şi amintiri nu se face brusc. Nu e ca şi cum, după o vreme, ţi-ar pica un văl de pe ochi şi “te-ai trezi la realitate”, reîncepându-ţi dintr-odată viaţa dinainte. Nu, vindecarea are loc lent în timp, printr-un proces în care orice mică realizare (cum ar fi să vrei să te reîntâlneşti, după o lungă perioadă de izolare, cu vechii prieteni) e de fapt un pas imens către revenirea la o viaţă normală (cât se poate, în condiţiile date).
E un film delicat, tăcut, plin de mici zvâcniri care te lasă pe gânduri multă vreme după ce filmul s-a terminat. Nu e despre sânge şi violenţă, ci e despre sentimente umane, despre trăirea unei morţi prin care fiecare trecem la un moment dat, indiferent că e vorba de pierderea cuiva drag sau de o despărţire.
