Dacă…

Hai că ne-am cam adunat pe-acasă şi oraşul iarăşi a început să se mişte, să facă valuri, să clocotească, să fie viu. Pentru că i s-au întors cetăţenii la muncă şi încep să se adune şi studenţii, elevii fac ca lucrurile să prindă şi mai mare viteză, iar natura ne arată şi alte culori, nu numai verde, verde şi verde (cum îi propunea personajul lui Belmondo unei gagici pe care abia o agăţase: „Ce vrei să bei? Ceai, ceai sau ceai?”). Cum a fost în concediu? Frumos, dar prea scurt? Ce-ar fi să ne alegem astfel locurile de muncă încît să ne pară aşa tot anul – frumos, dar cam prea scurt? Atunci cam toată lumea ar fi relaxată, zîmbitoare şi mulţumită, în afară de elevi şi studenţi, care n-ar mai avea răbdare să treacă odată prin perioada asta nesuferită în care doar înveţi, te distrezi şi te pregăteşti pentru o lungă şi minunată… viaţă de muncă, iar cei care ar fi trimişi silit în concedii la munte şi la mare – în cele mai faine staţiuni din străinătate – s-ar ruga să treacă odată concediul ăsta istovitor şi să se întoarcă mai repede la muncă. Dar cei mai trişti ar fi, fireşte, pensionarii, care – de supărare – s-ar închide bine în propriile viloaie şi ar munci nesăţioşi pe internet, refuzînd categoric toate ofertele de călătorii şi invitaţiile la sărbători şi premieri. Iar noi, oamenii muncii, am fi pur şi simplu fericiţi. Zile şi nopţi frumoase, prieteni, oriunde v-aţi afla.