Clipa suspendată

E vreun păcat dacă te legi cu lanţuri nevăzute de-o fărâmă de clipă şi rămâi suspdendat acolo pentru mai mult timp, la adăpostul unei realităţi cândva sigure şi fără de stresuri? Fiecare am trăit clipa de aur a unei clpesidre care ne-a adus faţă în faţă cu împlinirea unui vis, fiecare a trăit cel puţin o clipă de glorie, fiecare s-a simţit rege pentru o zi, doar că pentru fiecare dintre noi trăirile au fost altfel. Indivizibil şi individual. Pentru unii clipa s-a prelungit şi a devenit obişnuinţă, pentru alţii micile izbânzi au devenit de mult istorie numai bună de scos din amintire în vremuri de îndoială şi cumpănă. În sinea ta ai nevoie de mult curaj pentru a te refugia aparent în împlinirile de altă dată, în sinea altora actul este unul de fugă şi laşitate în faţa realităţii imediate.

Din liniştea ta lucrurile se văd altfel, din tumultul lumii aparentul tău calm seamănă izbitor de mult cu inocenţa şi naivitatea copilăriei şi eşti taxat ca atare. Imatur. Hainele îşi fac datoria şi semnalizează starea de spirit, părul vâlvoi sau ţepos atrage simpatie sau dispreţ, cuvântul e real în lumea ta printre alţii asemeni ţie şi e mucegăit în tavernele în care se odihnesc ceilalţi. În intimitatea nedestăinuită nici celui mai apropiat gând fiecare îşi construieşte propria cetate, cu personaje iluzorii care vor fi mai apoi aşteptate toată viaţa, sau cu personaje reale care se comportă în mod ideal. Diferenţa dintre cetatea clădită în taină şi cetatea pe care-o clădim în cotidian naşte frustrarea şi angoasa, pe care mai apoi tot noi ni le cenzurăm în căutarea fericirii. Nu-i un păcat să te legi cu lanţuri nevăzute de-o fărâmă de clipă! În mod cert îi vei găsi în lumea suspendată pe alţii asemeni ţie, pe cei cărora poţi să le vorbeşti liniştit în limba ta fără teama că nu te vor înţelege, la adăpostul unei realităţi cândva sigure şi fără de stresuri.