Nostalgia cărţilor

Îmi amintesc, înainte de ‚89, pentru a pune mâna pe noutăţile editoriale trebuia să ai pile, serviciu contra serviciu. Dar în momentul în care le primeai, le devorai în câteva zile. Şi nu le citeai numai tu, ci toată familia, vecinii, prietenii. Era un adevărat cult pentru cititul cărţilor. Acum, intri în puţinele librării care mai există, răsfoieşti, studiezi noutăţile editoriale şi de multe ori pleci fără să cumperi nimic. Pentru că nu îţi mai permiţi. Pentru că nu mai apuci să îţi pui deoparte bani pentru asta.

Sau intri mai rar, doar atunci când îţi planifici din timp să investeşti în această pasiune. Aşa încât am rămas la mâna ziarelor naţionale care pentru zece lei îţi oferă porţia de lectură de care poate altfel nu ai fi avut parte. Bine şi aşa, atâta timp cât accesul la citit este pentru cât mai mulţi, dacă măcar aşa ajung să se afle volumele pe masa tinerilor care, sufocaţi de internet şi televiziune au uitat plăcerea de a răsfoi o carte, de a te cufunda în lumea ei uitând de tot din jur până la ultima filă.

Poate între un joc şi o postare pe facebook, între un film şi un top music vor învăţa ce înseamnă să te transpui trăirilor cu măiestrie încondeiate între coperţile unei cărţi. Cu ajutorul nostru, al părinţilor, al dascălilor, al prietenilor…