Înţeleg foarte bine unde bat filmele cu supereroi. E unul dintre puţinele lucruri pe care le putem învăţa de la americani. Toţi bărbaţii ăştia super îmbrăcaţi ridicol nu au scopul să se dea mari, ci să îi îndrume câte un pic pe cei mici, cel puţin la nivel moral.
În Lanterna Verde: Protectorul Universului , bătălia nu e între o caracatiţă mare şi neagră şi o gaşcă de bărbaţi verzi, ci între voinţă şi frică. Poate că nouă ni se pare hilar, dar unui puşti (targetul benzilor desenate create acum 15-20 de ani) toate poveştile astea îi clădesc uşor nişte valori.
Plot-ul împarte universul în 3.600 de sectoare, fiecare dintre ele având un protector, posesor de inel verde. Când cel mai bun protector este ucis de o forţă malefică uriaşă ce-şi ia puterea din frica oamenilor, inelul alege un om ca protector.
Intră în scenă Ryan Reynolds, un hot-shot care pilotează F-35, strâmbă din nas la o relaţie cu Blake Lively (cât tupeu) şi conduce un American Muscle roşu. Banal, ce să zic. Efecte vizuale foarte plăcute, clişee exagerate (ca de obicei), dar popcornul va fi digerabil. O să le placă copiilor. Şi celor mari, aşa ca noi, dar mai ales celor mici.
