Rădăcina de bucsau

Rădăcina de bucsau” de O. Nimigean e un roman complex, în care nu prea există teme minore şi nici personaje neimportante. Fiecare personaj de-al lui O. Nimigean trăieşte o istorie, trece printr-o dramă personală, are o biografie în spate, şi-a format o lume proprie atît de bine conturată, încît nu mai poate ieşi din ea. Liviu, naratorul homodiegetic, este nodul relaţiilor personajelor cărţii, celelalte două personaje centrale fiind (încă) soţia sa şi mama sa bătrînă şi bolnavă, de 82 de ani, care acceptă că e pe moarte şi-l cheamă acasă. Naraţiunea romanului e homodiegetică, de multe ori în stil de jurnal. Cartea e scrisă cu mult nerv, ţinîndu-şi naratorul şi totodată şi cititorul cu nervii întinşi la maximum. Naraţiunea e din cînd în cînd întreruptă de paranteze compuse din replici, voci interioare care se contrazic cu vioiciune, dînd un ritm alert naraţiunii. Impresionează şi aerul uşor religios, subtil, nu agresiv, analizele sociale sau politice. Romanul are o temă autentică, general umană, este foarte bine scris şi construit exemplar, personajele sînt puternice, vii şi memorabile. „Rădăcina de bucsau” de O. Nimigean e o carte mare şi la propriu (aproape 500 de pagini!), şi la figurat. Mărimea obiectului poate speria cititorul, iar dimensiunea valorii romanului poate fi aflată doar după lectură, aşa că eu vă urez lectură utilă!

O. Nimigean
„Rădăcina de bucsau”
Ed. Polirom, 2010