Recitalul braşovencei a fost un regal de cântec francez, pus măiastru în evidenţă în formula pian-voce, care a smuls ropote de aplauze. Alexandra Fits a vrăjit publicul, pe care l-a plimbat prin lumi zămislite în note muzicale: în tril de privighetoare “Rossignol de mes Amours”, în stingherii paşi ai unui străin “Le Meteque”, în speranţa taincă a unei revederi “Dis Quand reviendras-tu”, sau prin feeria “Les Champs Elysees”. Forţa unei voci clare voalată peste sinceritatea clapelor albe şi negre ale pianului au făcut ca recitalul să se strecoare asemeni unei clipe, lăsându-le celor prezenţi farmecul unei alte lumi şi bucuria cântecului de pe chipul Alexandrei Fits. “M-am pregătit cu mari emoţii, urma să mă prezint în faţa unui public care nu mă cunoştea şi pe care nu-l cunoşteam nici eu.
Repertoriul propunea în cea mai mare parte, cântec francez, gen mai puţin cunoscut în această regiune cu educaţie şi cultură preponderent germanica. Teama mi s-a risipit atunci când domnul Adrian Matei împreuna cu soţia sa, Carmen, mi-au strâns mâna, m-au îmbrăţişat călduros şi cu afecţiune în semn de bun venit. Am rămas, totuşi, cu emoţiile în faţa concertului. Publicul din Mediaş m-a primit cu sinceritate: cu o oarecare rezervă la început, pe care am găsit-o firească la primul contact public-artist, apoi cu încredere, curiozitate, emoţie. În cele din urmă toate glasurile au fredonat cu mine refrenul “Lili Marleen”. Pentru organizarea profesionistă şi de suflet, nu ştiu cum voi putea să le mulţumesc îndeajuns organizatorilor, Primăriei Mediaş, echipei domnului Adrian Matei, cât şi familiei dânsului. Tot lor le datorez şi privilegiul de fi cunoscut oameni minunaţi, dar şi de a-mi fi dezvăluit fermecătorul burg medieşean, de a mă fi plimbat pe straduţele acestei veritabile Cetăţi a Luminii”, ne-a spus Alexandra Fits.
