Vacanța din/de poveste

Totul e bine când se termină cu bine – spune povestea și trebuie să-i dăm crezare. Acum că s-a rezolvat cu BAC-ul și “miniștrii” s-au mobilizat să DISCUTE despre situația tragică în care se află învățământul, putem merge mai departe, încălecând pe o șa, în vacanță. “Perioada de dinaintea vacanţei poate fi foarte stresantă, de aceea este bine să te gândeşti din timp la lucrurile cele mai importante de care ai nevoie pentru a petrece câteva zile de neuitat” – așa sună articolele despre concediul mult așteptat fără însă ca nimeni să-ți spună și de unde să iei resursele financiare pentru asta. Mă gândeam dacă o vacanță la bunici li se mai pare apetisantă adolescenților îndrăgostiți de Malibu și stresați după un an de învățat?

În unele cazuri poate, dar nu cred că în 2011, într-o țară europeană, cu deschidere și apetit pentru schimb cultural, ar trebui să facem asta toată vara. Ar fi normal să ne permitem măcar câteva zile undeva la munte sau la mare, să putem călători în stațiuni accesibile și să lăsăm puțin în urmă vacarmul specific orașului. E drept că la întoarcere, totul e la fel (sau poate mai rău!) însă pentru a putea merge înainte trebuie să gustăm din poțiunea magică a vacanței. Cred că ar trebui să recitesc poveștile, să înțeleg din nou soluțiile propuse de fantezie căci realitatea a secat, la fel și buzunarul în care am doar o hârtie cu următoarea rată.