Cum deocamdată n-am încercat vreo seară de club aici, o să ne referim doar la terasa de la etaj, care arată cochet. Terasa are mobilier din lemn (uneori nu extrem de îngrijit, dacă stăm să ne uităm la scaunele scorojite), lucru care îi dă un aer boemo-romanţioso-jucăuş, mai ales că pe pereţi sunt atârnate şi ghivece cu flori viu colorate (cele care nu s-au uscat încă).
Cât despre atmosferă, având în vedere că la mese erau doar două-trei persoane, locul ar fi fost perfect pentru o după-amiază liniştită, cu o carte în mână şi o limonadă, păcat doar că muzica (variată, ce-i drept, de la jazz, la electro şi rock) a bubuit inutil timp de câteva ore, atât de tare încât nu ţi-ai fi auzit nici telefonul sunând, darmite propriile gânduri. Şi zău dacă am înţeles de ce a trebuit să plecăm zăpăciţi de cap, când în rest servirea a fost amabilă şi rapidă, berea rece, iar locul aproape ca desprins din peisajele filmului „Amelie”.
