Cred că am asistat la naşterea unui fenomen, de la primul cuvânt aruncat în mai şi până la ultimul sunet de la Reduta braşoveană din iunie. Eram în Africa şi, de-acolo de la capătul lumii, primeam veşti despre *Cafeteca Jazz Weekend* şi prietenii îmi spuneau cu mirare „chiar se va întâmpla”. Deşi ştiam că afişele sunt gata, că artiştii au confirmat, că eu însămi urma să plec din Bucureşti şi să particip simbolic la acest festival, habar n-aveam în ce aveam să intru şi ce resorturi emoţionale vor fi declanşate în aceste trei zile.
Vineri s-a cântat în spiritul tradiţiei contemporane a renunţării la tipare armonico-ritmice cu alură de „citat muzical jazzificat”. Iordache şi Romanescu, reuniţi sub titulatura *Three’s a crowd* au imaginat geometrii şi spaţii sonore tentante pentru un auz deprins cu acest tip de audiţie. Peisajul s-a schimbat sâmbătă; de la soundul puternic amplificat – rezultat şi al folosirii efectelor de ultimă oră – la o interiorizare melodico-timbrală încântătoare. Trio-ul format din acordeonistul Fernando Mihalache, vibrafonistul Alexandru Anastasiu şi contrabasistul Michael Acker a generat două reacţii foarte puternice pentru public: o tăcere plină de concentrare în timpul pieselor şi aplauze prelungite după fiecare act muzical. Elementele care-au contribuit la aceasta au fost multiple: tehnica instrumentală, ascultarea între muzicieni, repertoriul ales – prelucrări după Richard Galliano, Piazzola şi compoziţii proprii – creator al unei senzaţii de melodică irizată şi arcul timbral care-ţi inducea imaginea auditivă a unui Paris suspendat în suprarealism.
Duminică a venit rândul unei formaţii cu un nume la limita dintre jazz şi bizarerie, *The Incoming Growl*, pentru care idea de improvizaţie se extinde de la jocul cu structuri pur muzicale, la includerea citatelor din realitatea imediată *mainstream* ca premise pentru un performance energetic şi dement. Saxofonistul Eddie Neumann, contrabasistul Michael Acker şi Tavi Scurtu – într-un concert avant-pop au deschis calea către *show*-ul care-a stat, de fapt, în centrul festivalului, idea de la care a pornit această nebunie „ediţia I”. Muzicienii din concertele şi din zilele anterioare au urcat încă o dată pe scenă, pentru un jam session *One band show* – alături de unul dintre cei mai buni MC hip hop din România, MC Norzeatic, cu un mesaj poetic foarte puternic şi unul dintre acei puţini artişti care crează o adevărată fuziune hip hop-jazz. El a fost maestrul de ceremonii, cel care determina ritmica şi orientarea armonică a grupului, care introducea tematica şi-apoi lăsa libertatea mediului muzical de a se dezlănţui, de a anula reguli şi frustrări, de a crea *catharsis*-ul sonor!
Miracole încă se întâmplă! Publicul a crescut alături de artişti, pe tot parcursul celor trei zile şi, lucru neaşteptat pentru un festival tânăr, se crease o *atmosferă specifică*. Pe banner scria doar „Cafeteca Jazz Weekend”… Pe parcursul celor trei zile s-a stabilit: va fi, cu siguranţă, o a doua ediţie!
