Pe vremea studenţiei, când primeam pachet de la mama de la Piatra Neamţ, dintrodată se umplea camera mea cu tot felul de vecini de palier, cunoscuţi şi necunoscuţi.
Rareori scăpa vreo chiftea nemâncată din prima seară. Şi era ok, pentru că în seara următoare venea pachetul de la Cugir sau de la Călăraşi, iar dacă nu venea nici un pachet, încingeam reşoul şi făceam la comun un ceaun de cartofi prăjiţi peste care spărgeam două ouă şi întindeam rapid masă de 8 persoane.
De spiritul ăsta de mâncare bună pentru că e devorată cu multe furculiţe deodată mi-am adus aminte sâmbătă la Omnivore’s Dilemma. Pentru că locul arată ca o bucătărie a unui prieten, cu maximum 5-6 feluri de mâncare (în fiecare zi altele) din care rişti să nu mai găseşti dacă întârzii. Eu am gustat puiul cu 10 arome şi orez cu legume. N-am reuşit să identific decalogul de gusturi, dar carnea a fost fragedă şi cu siguranţă gustoasă, iar orezul simplu, cum de altfel şi trebuie în compania unui pui cu atâtea arome.
Am stat la soare în bucătăria îngustă, am mâncat pe îndetele, i-am privit pe oamenii locului cum dansează printre mese când au impresia că nu-I vede nimeni şi-am decis că ne place.
