Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 02/05/2011
Arhiva Zile si Nopti

Eastern Plays: Jocuri de-a realitatea

Zile si Nopti De Zile si Nopti
Comentarii Eastern Plays: Jocuri de-a realitatea Share Eastern Plays: Jocuri de-a realitatea


Evident ca nu ma asteptam ca primul film care-mi place dupa luni de agonizat în sali de cinema la filme odioase sa fie unul bulgaresc. Cu atât mai mult cu cât începutul lui “Eastern Plays” seamana atât de bine cu filmele românesti recente încât am fost foarte aproape sa abandonez vizionarea. Cadre lungi în care nu se întâmpla nimic, taceri inutile, peisaje dezolante, praf, mizerie, cadre miscate filmate din spatele personajului care merge, merge, merge… Curând însa, apare personajul care hipnotizeaza. Si restul de 60 de minute din film curg rapid si trist, iar la final simti c-ai pierdut un prieten.

De mult n-am empatizat atât de bine cu un personaj, cu atât mai mult cu cât Itso este, la început, un tip foarte enervant: artist ratat, talentat sculptor în lemn care din cauza dependentei de droguri ajunge sa monteze mobila într-un atelier sordid. Relatia cu parintii e destramata de mult, pe cea cu iubita o face singur praf ca sa nu se mai simta inferior în prezenta ei. Bea mult, e permanent agresiv si nu pare deloc interesat sa-si regaseasca drumul. Apoi se întâmpla ceva: o banda de neo-nazisti ataca pe strada o familie de turisti turci, Itso intervine, îi alunga, apoi cheama salvarea. Unul dintre atacatori e chiar fratele lui mai mic, Georgi, prilej cu care cei doi se regasesc.

Si de-aici începe povestea lui Itso. Care n-are nici cap nici coada, dar micile detalii care-o construiesc ti se strecoara în suflet atât de rapid încât pâna la finalul filmului ajungi sa simti o afectiune neobisnuita pentru straniul artist ratat care la început te enerva cu apatia lui.

Dupa final, am stat pe întuneric minute bune. Nu-ntelegeam ce-a fost cu filmul asta bulgaresc de m-a prins atât de tare. Ce anume din personajul Itso a atins ce anume din mine de m-a topit atât de tare pe dinauntru. Apoi am aflat: întregul film e povestea reala a lui Christo Christov, care-si joaca singul rolul (primul si ultimul din viata). Regizorul Kamen Kalev a decis sa ecranizeze povestea de viata a prietenului sau din copilarie, Christo, sculptor ratat. Apoi l-a convins sa joace în propriul rol. Majoritatea scenelor sunt filmate în apartamentul si-n atelierul lui Christo, iubita lui din film este jucata chiar de fosta lui iubita, Nikki. Christo a murit de supradoza de droguri în 2008, înainte de finalizarea filmarilor. Practic, filmul ESTE viata lui (desi finalul lui nu e despre moarte). Cred ca de-asta e filmul atât de bun.

Cât scriu acest text, ascult coloana sonora a filmului, un band indie bulgaresc numit Nasekomix pe care-l recomand fara teama. Si ma gândesc înca la cum Itso îi spune psihiatrului sau ca vrea sa fie bun, dar nu-si mai gaseste iubirea pentru oameni. Ca dac-ar reusi s-o gaseasca în propriul calcâi, ar scoate-o de acolo cu o seringa si si-ar injecta-o la loc în inima.

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută