Nu mai e cazul să-ţi spun cât de mult contează prezentarea produsului, nu? În cazul ăsta, La Papa 131 te va convinge şi pe tine, aşa cum a reuşit cu toţi ceilalati care le-au trecut pragul virtual. Inclusiv pe mine.

Când intri în restaurantul Maccheroni ai senzaţia că te-ai teleportat fără să-ţi dai seama direct într-unul dintre localurile care împanzesc străduţele pietruite ale Romei

Într-o perioadă în care fast-food-ul e la tot pasul, trebuie să aduci ceva în plus ca să ieşi în faţă, iar Golden Pie se cam zbate.

Dacă eşti pe la vreun târg de delicatese şi vezi la un moment dat un stand plin de borcănele cu gemuri în spatele cărora stă un francez înalt, brunet şi veşnic binedispus, înseamnă că tocmai ai dat peste paradisul pofticioşilor

La Vila Rodizio aproape c-am uitat să mănânc, aşa de mult mi-a plăcut vila. E veche, corect restaurată, mesele-s puse astfel încât să poţi admira pereţii frumoşi din jurul lor. Nimic nu e înghesuit, forţat, presat, strident, obositor sau exagerat.

La fel ca şi tablourile, mâncarea reprezintă o artă

Despre moo moo, toţi cei care îi trec pragul spun că este cel mai bun loc în care te poţi îndrăgosti de mâncare. Pentru că moo moo creează mâncare “home made” cu ingrediente naturale, fără conservanţi sau aditivi alimentari. Este locul perfect pentru un mic dejun sănătos.

De trei ori am intrat în parcarea Casei Latine de pe Panduri, cu foame şi pofte maxime.

La Alioli am mâncat pe îndelete exact ce ştiam că e nemaipomenit de gustos în Spania: antreul Alioli (o pastă de usturoi din lapte scăzut, foarte cremos, uşor şi aromat şi un sos rece din roşii proaspete cu ulei şi usturoi), supa rece de legume numită Gazpacho, Migas cu peşte afumat şi cartofi prăjiţi şi ou de prepeliţă şi o minunată paella cu pui şi fructe de mare …

Despre Pane e Vino auzisem numai de bine, aşa că mi-am invitat prietenii de suflet şi-am ieşit în târg cu gând de masă copioasă.

Of, de când mă ţin să mănânc la Malagamba, de câte ori n-am vrut să mă aşez dar n-am găsit masă liberă… Iată că duminică mi-au zâmbit Zeii şi-am găsit loc la masă bună, pe terasă la soare. Ce n-am observat a fost că Zeii zâmbeau cam maliţios că deh, am aşteptat mîncarea preţ de 75 de minute încheiate.

Am fost de trei ori la Paris si o data pe Coasta de Azur si asa mic-dejun frantuzesc ca la Cafepedia n-am pomenit.