Muzeul Național de Artă Timișoara
Muzeul Național de Artă Timișoara oferă o perspectivă amplă asupra formării patrimoniului bănățean pe parcursul a peste două sute de ani, pornind de la confluența dintre tradiția balcanică post-bizantină și limbajul inovator al artei europene de esență barocă adus în regiune de Contrareforma romano-catolică.
În anul 1716, după victoria asupra turcilor de la Petrovaradin (astăzi Novi-Sad), prinţul Eugeniu de Savoya (1663-1736), unul dintre străluciţii comandanţi militari ai Casei de Habsburg, a decis cucerirea cetăţii Timişoara şi a regiunii învecinate acesteia care, timp de 164 de ani, a fost parte a Imperiului Otoman. Decizia fusese motivată de poziţia strategică a cetăţii, probată în cursul conflictelor militare din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea.
În anul 1718, prin tratatul de pace de la Passarowitz (astăzi, localitate în Serbia) cetatea Timişoara şi cea mai parte a Banatului au intrat sub stăpânirea Casei de Habsburg. Împăratul Carol al VI-lea a semnat decretul de înfiinţare a Administraţiei Banatului, Timişoara devenind capitala uneia dintre noile provincii imperiale.
A fost timpul în care Timişoara şi-a definit personalitatea printr-o arhitectură în stilul barocului Europei Centrale. Între caracteristicile imobilelor oraşului baroc se numără şi ierarhizarea spaţială a clădirilor: parterul ocupat de spaţii administrative sau comerciale; zona de locuit orientată spre stradă; culoare boltite pentru accesul spre anexele din curţile interioare. Imobilele au parter sau parter cu etaj, o siluetă echilibrată, compusă din faţade simetrice, structurate vertical şi orizontal de pilaştri, rezalite sau cornişe.
În cei aproape 300 de ani de existenţă, Palatul Baroc şi-a schimbat de mai multe ori denumirea în funcţie de politicile dominante şi de reorganizarea administrativă a oraşului. Construcţia s-a realizat în etape, o dată cu Piaţa Principală, Piaţa Domului, astăzi, Piaţa Unirii. Aceasta a dat configuraţia oraşului în secolul al XVIII-lea.
Latura clădirii situată înspre Piaţă a fost extinsă, construindu-se portalul ce se păstrează până astăzi. În compoziţia lui intră arcul în formă de mâner de coş, evidenţiat de un coronament cu profil simplu şi de o ghirlandă clasică inspirată de barocul imperial. Faţada Palatului are o somptuoasă decoraţie barocă, în care alternează două tipuri de împletituri desfăşurate la nivelul pilaştrilor, al parapetelor şi al coronamentelor ferestrelor.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, Palatul Baroc a suferit o transformare, ajungând la formă de astăzi. Modificarea ei a fost realizată în acord cu gustul epocii, unul tributar timpului, ceea ce vrea să spună că orice intervenţie asupra unei clădiri trebuia făcută prin înnoire şi prin găsirea unui stil reprezentativ pentru arhitectură contemporană. De unde şi ignorarea moştenirilor baroc. Stilul secolului al XVIII-lea, denumit, banalul stil Zopf”, fusese considerat desuet. Prin urmare, s-a propus o restaurare prin aşa-numita, purificare stilistică”. Ea a fost executată în anii 1885-1886 de către Jakob-Jacques Klein (1855-1928), arhitect şi constructor originar din Cernăuţi.
În urma intervenţiilor, a fost demolat corpul care separa cele două curţi interioare. Acoperişul dinspre piaţă a fost mansardat, iar încăperile au fost recompartimentate. Decoraţia barocă a fost eliminată de pe faţadă. Decorul în relief de tencuială a dispărut, ferestrele primind ancadramente rectangulare cu coronamente identice. Prin tratarea faţadei s-a încercat, fără să fie finalizată, o decoraţie sgraffitoce urma să îmbrace panourile aticului şi parapetele ferestrelor.
Având intenţia de a apropia imaginea Palatului Baroc de specificul neorenaşterii franceze, în spiritul căreia arhitectul Jakob Klein a conceput amintita intervenţie, proiectul a inclus o bogată decoraţie de feronerie concretizată prin cele două portdrapele din exterior. Ele au fost realizate sub formă de grifoni şi flanchează colţurile dinspre piaţă ale clădirii.
După cel de-al doilea război mondial, în Palatul Baroc a funcţionat Facultatea de Agronomie din cadrul Politehnicii din Timişoara, devenită ulterior Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului.
Începute în anul 1983, cele mai recente lucrări de restaurare ale Palatului Baroc au avut ca rezultat o parţială dare în folosinţă în anul 2006, urmând ca acestea să fie continuate de echipele de proiectanţi şi de constructori ale căror intervenţii sunt coordonate de Ministerul Culturii.
Situat în centrul istoric al oraşului, într-o Piaţă a cărei arhitectură este la rîndul ei marcată de stilul baroc, Palatul Baroc adăposteşte astăzi Muzeul Național de Artă Timişoara, o instituţie de referinţă a vieţii culturale contemporane adăpostind valori artistice locale, naţionale şi universale şi atrăgînd numeroşi vizitatori.
