Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos
Clădirea ce găzduieşte astăzi Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos a fost construită la finele secolului al XIX-lea.
Ierarhul ales de Dumnezeu pentru a zidi un centru pe măsura importanţei Eparhiei a fost episcopul Partenie Clinceni, care păstoreşte la Dunărea de Jos între anii 1886-1902 şi care, a dorit împodobirea oraşului Galaţi – reşedinţă episcopală, cu “o strălucită …Catedrală, cu un măreţ Palat Episcopal şi cu un local pentru Seminar, ca focar de învăţământ religios şi forţă de întărire a sentimentului naţional în poporul nostru, pe ambele maluri ale Dunării de Jos”.
În 1887, urmare a demersurilor făcute de Episcopul Partenie, municipalitatea oferă Eparhiei, locul din piaţa „Ştefan cel Mare”, în faţa Grădinii Publice, pentru construirea Palatului Episcopal. Ceremonia aşezării pietrei de temelie a Palatului s-a oficiat abia în anul 1898, an în care au şi început lucrările de construire a acestuia, după planurile arhitectului Toma Dobrescu, inginerul constructor fiind A. F. Bădescu.
Noul şi somptuosul Palat Episcopal a fost inaugurat în ziua de 8 septembrie 1901, în centrul sărbătorii fiind slujba de sfinţire a capelei cu hramul “Întâmpinarea Domnului”, oficiată de episcopii Partenie al Dunării de Jos şi Dionisie al Buzăului.
Au mai participat la acest moment: Dimitrie Sturdza – preşedintele Consiliului de Miniştri, Spiru Haret – ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice şi reprezentanţii autorităţilor locale şi centrale din cele patru judeţe ale Eparhiei – Covurlui, Brăila, Tulcea şi Constanţa.
Datorită arhitecturii sale excepţionale, pusă în valoare de un parc frumos şi bine îngrijit, având utilităţi moderne la acea vreme, Palatul Episcopal de la Galaţi a fost vizitat, în mai multe rânduri, de familia regală.
Amintim istorica vizită, din 27-28 aprilie 1906, a principelui Ferdinand şi a principesei Maria, prezenţi la Galaţi pentru ceremonia aşezării pietrei de temelie a Catedralei Episcopale, în contextul aniversării jubileului a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I.
Sub aspect arhitectural, Palatul Episcopal este o clădire impunătoare, cu front lung şi două aripi perpendiculare, în forma literei greceşti π.
Pentru multă vreme acest palat a rămas un simbol al Galaţiului modern, clădire de o mare eleganţă şi frumuseţe. Deşi zidită temeinic, aşezată pe lespezi de marmură şi lucrată impecabil, clădirea a suferit de-a lungul anilor din cauza deselor şi puternicelor cutremure, oferind prilejul celorlalţi ierarhi ai Dunării de Jos, să contribuie la refacerea şi rectitorirea ei.
Astfel, între anii 1940 -1942, urmare a cutremurului din 1940, cuviosul Episcop Chesarie Păunescu a refăcut clădirea din temelii.
În anul 1963, în plin regim ateist, Sfatul popular al regiunii Galaţi impunea Eparhiei Dunării de Jos un schimb înşelător prin care Palatul Episcopal era practic confiscat. Problema a fost dezbătută în cadrul Consiliului Eparhial, sub preşedenţia Episcopului Chesarie Păunescu.
În apărarea cauzei Eparhiei s-a invocat legislaţia canonică şi statutul Bisericii Ortodoxe Române, cu referire la proprietatea bisericească. Cu toate acestea palatul a fost confiscat şi transformat în Muzeu de Artă Vizuală, funcţionând în acest regim mai bine de 40 de ani.
După evenimentele din 1989, Preasfinţitul Părinte Casian, pe atunci arhiereu – vicar al Arhiepiscopului Antim Nica (1975-1994), a iniţiat o serie întreagă de demersuri cu scopul readucerii acestei clădiri în patrimoniul bisericesc, pledând convingător şi în mod repetat pentru dreptul legitim al Eparhiei de a-şi relua proprietatea.
În 1996, după numeroase insistenţe către autorităţile guvernamentale şi judeţene, Eparhia a obţinut cinci săli (Capela şi spaţiile adiacente), în care s-a organizat o expoziţie permanetă sub genericul “Patrimoniu eclesiastic al Dunării de Jos”, cu exponate care ilustrau cultura şi viaţa bisericească din acest spaţiu, în secolele XIX-XX.
În anul 2004, în contextul sărbătoririi la Galaţi, a 500 de ani de la trecerea la cele veşnice a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei, dl. academician Răzvan Theodorescu, ministrul Culturii şi Cultelor din acea pedioadă, anunţă, în mod public, decizia de retrocedare.
Cu ajutorul unui Proiect cu fonduri europene, între anii 2012-2014, Palatul Episcopal a fost consolidat şi restaurat în întregime, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian, rânduind ca fostul Palat Episcopal să devină “Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos”.
Astfel, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la temeluirea, aici, la gurile Dunării, a Eparhiei Dunării de Jos şi a sărbătorilor dedicate patronului spiritual al municipiului Galaţi, al Eparhiei şi al întregii Românii, Sf. Apostol Andrei, în prezenţa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, dar şi a altor ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, s-a inaugurat, în ziua de 27 noiembrie 2014, Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos..
