Se întâmplă uneori să-ți dorești să revii la oameni, momente sau locuri. Doar că dorința aceasta apare de obicei când ceilalți s-au obișnuit deja fără tine. Ca atunci când îți dai seama că ai greșit și îți vei cere iertare prea târziu. Sau ca atunci când îți dai seama că ai pierdut pe cineva și n-ai cum să-l aduci înapoi. Sau ca atunci când ai avut un vis pe care l-ai abandonat și când îți vei aminti de el va fi deja expirat. Sau ca atunci când te vei reîntoarce într-un loc drag și vei observa cu tristețe că spațiul ăla, așa cum îl știai tu, nu mai există. Și asta doar pentru că foarte multe lucruri în viață se întâmplă uneori prea târziu. Pentru că oamenii de fapt nu se schimbă, ci doar lucrurile din jur se transformă astfel încât să-ți dea senzația că viața se află mereu într-o continuă mișcare. Dar probabil și despre asta îți vei da seama probabil prea târziu.
Noul spectacol al Teatrului În Culise din București, Înger căzut la pat și alte ritualuri de reîntoarcere de Ștefan Caraman, în regia lui Cristian Bajora, poate fi descris în foarte multe feluri: e o comedie dulce-amăruie despre oamenii care aleg să se întoarcă întotdeauna prea târziu, este un rollercoaster emoțional pentru că te plimbă prin stări și emoții diverse și poți să treci de la râs la plâns de la o scenă la alta, dar este și o poezie de spectacol pentru că reușește să exprime cu sensibilitate caracteristici umane general valabile în doar câteva scene.
Cu o distribuție de 12 actori, spectacolul spune șase povești despre relații pe care oamenii le construiesc și apoi le abandonează. Acele relații de familie, de iubire sau de prietenie, spre care oamenii aleg să se întoarcă, dar o fac întotdeauna… (da, ai ghicit!) prea târziu. Iar la final rămân doar cu regretul lui ”ce-ar fi fost dacă…”
Prin acest spectacol, regizorul Cristian Bajora demonstrează încă o dată că este un fin cunoscător al naturii umane, reușind prin talentul său deosebit să redea într-o formă artistică actuală și de impact mai multe adevăruri incomode despre relațiile pe care le dezvoltăm unii cu ceilalți. Montarea surprinde spectatorii încă de la debut, prin includerea unui artificiu regizoral de impact care duce spectacolul mai aproape de performance, oferindu-ți ocazia să te întrebi cât din cele văzute e adevăr, cât ficțiune.
Vă recomand să mergeți să vedeți spectacole independente pentru că veți fi surprinși de energia și vibrația echipelor din aceste teatre. Se simte dorința și ardoarea de pe scenă, iar subiectele pe care le abordează pe scenă sunt pur și simplu delicioase. Așa că mergeți să-i vedeți pe acești tineri: Înger căzut la pat se joacă în luna noiembrie (pe 13 și pe 21) cu locuri limitate. Programul lor îl găsiți aici: www.teatrulinculise.ro
