Fragmente dintr-o antologie palatină și alte poeme

Joi 19/11/2026
17:00

Joi, 𝟏𝟗 𝐧𝐨𝐢𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟔, 𝐨𝐫𝐚 𝟏7.𝟎𝟎, vă invităm la lansarea de carte: „𝐹𝑟𝑎𝑔𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑨𝑵𝑻𝑶𝑳𝑶𝑮𝑰𝑬 𝑷𝑨𝑳𝑨𝑻𝑰𝑵𝑨̆ 𝑠̦𝑖 𝑎𝑙𝑡𝑒 𝑝𝑜𝑒𝑚𝑒” de Mihai Măniuțiu. Ilustrații de Florin Ștefan.

Evenimentul este organizat de Fundația Culturală Intact, împreună cu Editura Școala Ardeleană și va avea loc la Centrul de Interes, strada Regele Ferdinand nr. 1, Cluj-Napoca.

𝐏𝐫𝐞𝐳𝐢𝐧𝐭𝐚̆: Ion Bogdan Lefter, Ion Mureșan, Ion Pop
𝐈𝐧𝐯𝐢𝐭𝐚𝐭 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥: Cristian Opriș
𝐎𝐫𝐠𝐚𝐧𝐢𝐳𝐚𝐭𝐨𝐫i: Fundația Culturală Intact și Editura Școala Ardeleană
𝐏𝐚𝐫𝐭𝐞𝐧𝐞𝐫i: Primăria Cluj-Napoca, Banca Transilvania, Match Point

𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢 𝐌𝐚̆𝐧𝐢𝐮𝐭̦𝐢𝐮:
Visele și coșmarurile noastre ne vorbesc despre o lume care chiar există.
Aici, lângă noi.
Alături de noi.
Reală.
Nu o putem nimici
decât nimicindu-ne.
Îngerii ori monștrii noștri
sunt dependenți de noi.
Și noi de ei.

deocamdată
între suflul mielului
deja înjunghiat
și răsuflarea mea
întretăiată
s-a stabilit echilibrul
precar
al respirației împărțite
(atâta-i a mea
atâta-i a celuilalt)
deocamdată
ne e oarecum bine
deocamdată
doar mielul e-n agonie

𝐑𝐚̆𝐳𝐯𝐚𝐧 𝐕𝐨𝐧𝐜𝐮:
În cei 25 de ani de când scrie poezie, Mihai Măniuțiu a evoluat în interiorul unei viziuni strict poetice, pe o traiectorie care se ghicea încă de la primele culegeri. Poet în toată puterea cuvântului, el articulează un discurs original, fără legătură cu generațiile sau curentele din lirica noastră contemporană, într-o deplină stăpânire a instrumentelor genului.

𝐈𝐫𝐢𝐧𝐚 𝐏𝐞𝐭𝐫𝐚𝐬̦:
Poezia sa traduce atât de exact-laconic cutremurele ființei, încât ele capătă dimensiuni de manifest existențial. Nu sunt despuieri, ci zgârieturi în acvaforte pe suprafața accidentată a înaintării spre moarte. Căderea și decăderea sunt transcrise cu o artă de copleșitoare finețe, melodrama e cu totul ocolită, cea care rămâne e tragedia destinală, interpretată aproape clasic și infuzată cu o duioșie de maestru al sentimentului.

𝐈𝐨𝐧 𝐏𝐨𝐩:
Sub aparența unui soi de indiferență chiar și față de propriul scris, marcat de amprenta puternică a scepticismului ori a stoicei resemnări din mai toate textele sale, Mihai Măniuțiu se definește, plenar, ca poet al angoasei existențiale resimțite în obiecte, gesturi și stări de spirit de aparență secundară, marginală, pe care tocmai acest joc relativizant, în fond elegiac, cu insignifiantul și derizoriul, le intensifică.

𝐈𝐨𝐧 𝐌𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐚𝐧:
Mihai Măniuțiu este Poetul. Poeții au momente de inspirație. Atunci Dumnezeu apasă cu mâna pe bumbicul soneriei din capul lor. Când îl vezi, ai impresia că Dumnezeu a adormit cu degetul pe bumbic și că soneria inspirației îi sună în cap fără întrerupere.

𝐃𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐫
Mihai Măniuțiu (n. 30 octombrie 1954). Este director general al Teatrului Național din Cluj. A fost profesor de Arta Teatrului la Facultatea de Teatru și Film a Universității Babeș-Bolyai din Cluj (1992-2020) și Distinguished Professor la University of California, Irvine, USA (2013-2024). A montat peste o sută de spectacole în teatre importante din România și din străinătate. Distins cu Premiul Uniter pentru regie în anii 1999, 2003, 2004, Premiul pentru întreaga activitate, 2014, Premiul pentru cel mai bun spectacol al anului, 1994, 2006, 2018. Nominalizat la Premiul USR („Cartea pentru copii și tineret”) cu Filip și întunericul (2019). Distins cu Premiul „Cartea Anului pentru Proză” al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, 2022 (Premiul „Liviu Rebreanu”), pentru volumul Jucându-l pe Mefisto. Nominalizat la Premiul USR („Cartea de Proză”) cu A șaptea viață a lui Alexandru Royce, 2023. Creației sale literare și teatrale i-au fost dedicate volumul Dansând pe ruine de Dan C. Mihăilescu (2006), cartea de comentarii critice semnată de Mircea Morariu – Mihai Măniuțiu: Ipostaze esențiale (2008) – și trei albume monografice: Trilogia Dublului (1997), Măniuțiu: Imagini de spectacol de Cipriana Petre-Mateescu (2002), Mihai Măniuțiu: Spațiul cameleonic de Cristina Modreanu (2010).

POEZIE
Istorii pe care n-am să le scriu – proze și prozopoeme (1998)
Scene intime. Scene de masă (2001)
Il rauco suon (2006)
În Balkanya, eu și ceilalţi demoni (2011)
Până una-alta (2012)
Vertij (2014)
TU (2016)
Avionul fantomă (2017)
urmuz. 23 noiembrie 1923 (2018)
și încă ceva (2019)
Bufonerii și litanii (2020)
celelalte lucruri inutile (2022)
Soarele din oglindă. Antologie de autor (1998-2023) (2024)

PROZĂ
Un zeu aproape muritor (1982)
Spune Scardanelli (2001)
Omphalos (2001)
Autoportret cu himere (2001)
Memoriile hingherului (2004)
Opiniile unui călător nedemn de încredere (2011)
Frontiera (2014)
Aventurile hingherului în Balkanya (2015)
Fuga cu Henri (2017)
Fantome în Las Vegas (2018)
Filip și întunericul (2019)
Jucându-l pe Mefisto (2021)
Întâmplări cu Sfântul Sfârlează (2021)
A șaptea viaţă a lui Alexandru Royce (2022)
Calea Jaguarului (2024)
Safari (2025)
Povestiri pentru copii mai mici sau mai mari (2025)

ESEURI
Redescoperirea actorului (1985)
Cercul de aur (1989)
Act și mimare (1989)
Exorcisme (1996)
Despre mască și iluzie (2007)

𝐃𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐬𝐭
Florin Ștefan trăiește și lucrează în Cluj-Napoca, unde predă în cadrul Departamentului de Pictură (Facultatea de Arte Plastice) al Universității de Artă și Design (UAD), instituție al cărei rector este.

Lucrările sale se regăsesc în numeroase colecții publice și private, iar printre expozițiile sale personale se numără: Eretica e Retorica, Fondazione Filiberto e Bianca Menna (Roma, 2025); Dublu Parcurs, Sibiu Contemporary Art Festival (Sibiu, 2024); Icons for the End of the World, Spațiu Intact/Centrul de Interes (Cluj-Napoca, 2021); Morpheus, Muzeul Barcsay (Szentendre, 2019); This is not a Love Song, Galerie Anne-Sarah Bénichou (Paris, 2018); La Boîte Rouge, Espace Iconoscope (Montpellier, 2017); FaceTime, Galerie Anne-Sarah Bénichou (Paris, 2016); Elegia, Galerie Le Plafond (Amsterdam, 2014); Dead Man, Muzeul de Artă (Cluj-Napoca, 2012); Sunday Dance. Fotografie, Muzeul Vonderau (Fulda, 2005); Landscapes, Săptămâna Culturii Române (Kunststation Kleinsassen, 2005); Untitled, Galleria BF 15 (Lyon, 2004); Exposition de Photographies, Galerie La Bombe (Transylvania Express, Bienala Internațională 2003); Grădina Edenului, o expoziție itinerantă organizată de Galerie de l’Office National des Expositions Artexpo (București, 1999).

Activitatea sa creativă este documentată în publicații precum Artforum, Artension, Beaux-Arts, Artribune, Espoarte, Revista Arta, Vogue și Haaretz – activează, în același timp, ca organizator, producător și curator al unor evenimente de amploare. A fondat Fundația Culturală Intact (2000) și SPAȚIU INTACT (un proiect-pilot al Fundației Culturale Intact) în cadrul Fabricii de Pensule, unde a invitat numeroase personalități internaționale. În 2017, a cofondat alături de alți artiști Centrul de Interes, deținând funcția de președinte al acestuia până în 2024. În același an (precum și la ediția ulterioară din 2019), a curatoriat Biennale de Jeune Création Européenne la Montrouge și Paris.

În 2021, a primit titlul de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres din partea Republicii Franceze.

Pe coperta cărții: Florin Ștefan, 𝐴𝑝𝑜𝑐𝑎𝑙𝑦𝑝𝑠𝑜, ulei pe pânză, 2021

Caută