JURNALUL UNEI CAMERISTE | Familiar, dureros: familii captive între „aici” și „acolo”

Răzvan Sădean De Răzvan Sădean | Publicat: 16 noiembrie 2026 | Actualizat: 15 noiembrie 2026
Ana Dumitrașcu într-o scenă din Jurnalul unei cameriste, film regizat de Radu Jude


În Jurnalul unei cameriste, filmul regizat de Radu Jude, povestea unei românce care lucrează în Franța devine o reflecție despre migrație, maternitate și dorul de casă. Cu Ana Dumitrașcu în rolul principal, lungmetrajul urmărește relația la distanță dintre o mamă și fiica rămasă în România, îmbinând observația socială cu umorul incomod caracteristic cineastului.

Jurnalul unei cameriste: Radu Jude și familiile despărțite de migrație

Migrația adulților și situația copiilor rămași acasă sunt teme recurente în cinematografia românească din ultimii ani. De la documentarele Aici… adică acolo (2012), de Laura Căpățână, sau Waiting for August (2014), de Teodora Mihai, până la cel mai recent lungmetraj al lui Tudor Cristian Jurgiu, De capul nostru, cineaștii români au explorat efectele distanței asupra relațiilor de familie. În Jurnalul unei cameriste, Radu Jude urmărește relația video epistolară dintre Gianina, o menajeră care lucrează în Bordeaux, și fiica sa, rămasă într-un sat din România în grija bunicii.

Jurnalul unei cameriste scena din bucatarie

Trambulina filmului constă în cartea lui Octave Mirbeau, „Le Journal d’une femme de chambre”, după care Jude nu a avut intenția să facă o adaptare fidelă, ci mai degrabă o interpretare liberă și personală, într-un spirit care amintește de ecranizarea realizată de Luis Buñuel în 1964.

Jude își plasează versiunea între „aici” și „acolo”, între frumusețea somptuoasă a Bordeaux-ului și sărăcia rurală din România, între copilul blonziu de care Gianina trebuie să aibă grijă ca de o statuetă și propria fiică rămasă acasă mistuită de dor, gelozie și tristețe, între franceza mieroasă în care Gianina vorbește cu angajatorii săi și înjurăturile în română pe care le scapă pe la spatele lor, între raporturile conflictuale dintre literatură, teatru și cinema. Pe toate acestea, Jude le privește dintr-un unghi specific lui, din care toate activitățile, relațiile și interacțiunile umane au o dimensiune comică, ridicolă, penibilă.

Scena din filmul Jurnalul unei cameriste regizat de Radu Jude

Între Franța și România: o poveste despre dorul de casă

Liantul între Franța și România este o mamă tânără (Ana Dumitrașcu), al cărei nume, Gianina, este un omagiu pe care Jude i-l aduce regizoarei de teatru și dramaturgei Gianina Cărbunariu, care a scris și montat, la rândul ei, spectacole pe teme precum migrația, sărăcia și raportul dintre Est și Vest: mady-baby.edu, Vorbiți tăcere? sau Sold Out. Prin răsfoirea cronologică a scenelor și urmând o evoluție clasică spre un final aproape tragic, Jurnalul unei cameriste surprinde prin forme, cuvinte, imagini și tăceri ceea ce conțin aceste trei cuvinte pe care milioane de români plecați din țară în ultimele decenii le rostesc, fără doar și poate: dor de casă.

Jurnalul unei cameriste este exact tipul de cinema cu care Radu Jude ne-a obișnuit: radical în formă, lucid în observație și ancorat într-o realitate incomodă, dar necesară, fără a-l priva pe spectator, însă, de umor. Dimpotrivă, comicul face ca tristețea să fie și mai greu de ocolit. Filmul intră în cinematografe pe 20 noiembrie 2026.

Text de RĂZVAN SĂDEAN | FILM

  • Titlu film Jurnalul unei cameriste
  • Titlu original: Jurnalul unei cameriste
  • Regia: Radu Jude
  • Cu: Ana Dumitrașcu, Vincent Macaigne, Amélie Prevot, Mélanie Thierry, Louve Proust
  • Gen: Dramă
  • Durata: 94 de minute
  • Distribuit de: Independența Film
  • Premieră în România: 20.11.2026

Citește și acest interviu Zile și Nopți:

Zile și Nopți

Descoperă colecția de articole dedicate filmelor pe Zile și Nopți

Filme →

Galerie imagini

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Caută