INTERVIU | Letiția Roșculeț, regizoarea „Teambuilding 2”

INTERVIU | Letiția Roșculeț, regizoarea „Teambuilding 2”: „Lumea corporatistă are propriul limbaj, propriile reguli și o mulțime de contradicții care generează comedie”

După un prim film care a depășit pragul de un milion de spectatori în cinematografe, universul „Teambuilding” revine pe marele ecran cu o nouă echipă, noi conflicte și, inevitabil, noi motive de haos.

„Teambuilding 2” intră în cinematografe pe 5 octombrie, la patru ani după filmul care a transformat satira despre viața corporatistă într-un fenomen de public. De această dată, Horia, Emil, Lorena și colegii lor ajung în Republica Moldova, într-o poveste în care AI-ul, Generația Z și schimbările din lumea corporatistă devin combustibil pentru comedie.

În spatele camerei apare o schimbare importantă: regia îi aparține Letiției Roșculeț, care preia ștafeta de la Matei Dima. Provocarea nu era doar aceea de a continua o poveste deja foarte cunoscută de public, ci de a păstra „ADN-ul” primului „Teambuilding” și, în același timp, de a construi un univers nou în jurul personajelor.

Cu experiență de regie și scenariu și cu proiecte precum „Tati Part-Time”, „Tati Full Time” sau „Situationship”, Letiția Roșculeț intră astfel într-un proiect cu o miză aparte pentru comedia românească. Am vorbit cu ea despre presiunea unei continuări de succes, despre cum se regizează haosul comic, dar și despre umorul din lumea corporatistă.

Teambuilding 2 | Trailer oficial

Identitatea personajelor și universul „Teambuilding”

În primul „Teambuilding”, Matei Dima a fost la regie, iar în partea a doua preiei tu regia. Cum ai intrat în povestea asta și ce ai simțit că trebuie să păstrezi cu orice preț din primul film?

Am intrat în proiect cu multă admirație pentru ce făcuseră ei în primul „Teambuilding”. Îmi amintesc că mi-au plăcut enorm atât personajele, cât și universul pe care l-au creat. Personajele sunt distinctive, foarte bine conturate, fiecare cu particularitățile lui. Iar universul filmului pornește dintr-o realitate în care oamenii se pot recunoaște, dar pe care o împinge uneori către exagerare și caricatură, printr-un umor de situație construit în jurul unor lucruri foarte recognoscibile.

Pentru mine a fost esențial să păstrez identitatea personajelor, tipul acesta de umor și tot ce funcționase atât de bine în primul film, iar de acolo să duc povestea mai departe.

Când preiei regia unei comedii care are deja un public și niște personaje cunoscute, cât de important este să vii cu propriul tău stil?

Sincer, am avut emoții foarte mari. Primul „Teambuilding” este bebelușul lor, al lui Matei, Coteț, Hash și Micutzu, și pot doar să-mi imaginez cât de greu le-a fost să împartă cu mine procesul creativ. Mai era și publicul, pe care nu voiam să-l dezamăgesc, așa că mi-am asumat rolul de bonă.

Am încercat să nu alterez sub nicio formă personajele sau tipul de umor, dar am venit cu întrebări în zona de structură și cu stilul meu de filmare, scenografie și costume. Am lucrat și cu echipa alături de care lucrez de obicei: Ruxandra Bușneag, Marius Ivășcu și Aziza Burada.

Ritmul și precizia în comedie

Ai deja destulă experiență în comedie. Ce ai învățat din proiectele de până acum și ai putut folosi direct la „Teambuilding 2”?

Cred că, în comedie, două dintre cele mai importante lucruri sunt decupajul și ritmul. În decupaj, de multe ori, reacțiile sunt mai importante decât replicile în sine. Iar comedia are, în general, un ritm mai alert decât alte genuri. În plus, de data aceasta, am vrut să lăsăm mai mult loc și emoției.

Există o diferență între a regiza o comedie de la zero și a regiza o comedie care vine după o primă parte atât de populară?

Pe de o parte este mai simplu, pentru că personajele au fost deja găsite și construite de actori. Pe de altă parte este mai greu, pentru că există presiunea de a nu dezamăgi publicul. Vrei ca oamenii să vină la cinema și să primească ceea ce își doresc sau ceea ce au nevoie, dar și ceva în plus. Eu cred că noi am reușit, cel puțin judecând după primele reacții.

Ce ai simțit că este cel mai greu de controlat la „Teambuilding 2”: actorii, ritmul, numărul mare de personaje sau toate lucrurile care se întâmplă în același timp?

În mod clar, numărul mare de personaje. Toate aveau intervenții foarte multe și foarte scurte. Pentru că nu am vrut să fac niciun compromis în privința numărului de setupuri, dura foarte mult să filmăm toate cadrele.

Țin minte că i-am exasperat la filmare, dar norocul meu a fost că, după patru zile, au văzut o secvență premontată și le-a plăcut. Din momentul acela au acceptat să facă și de câte 30 de ori același lucru. Ups!

Între continuitate și propriul stil

Matei Dima a creat lumea primului film. A fost vreun moment în care ai simțit că trebuie să te desprinzi de felul în care ar fi făcut el o scenă și să o faci în felul tău?

Cred că a fost mai degrabă invers. Încercam să-mi amintesc permanent să rămân ancorată în universul pe care îl creaseră ei. Dar acum aveam un alt scenariu și trecuseră câțiva ani, atât peste personaje, cât și peste public. Filmul trebuia să păstreze legătura cu primul, dar să reflecte și schimbările acestea.

Ai avut libertatea să schimbi lucruri sau ai simțit mai degrabă responsabilitatea de a continua o rețetă pe care publicul deja o iubește?

Noi lucrăm foarte bine împreună. Se propun lucruri, se discută, iar deciziile nu au niciodată la bază orgoliul, ci binele filmului. Așa că nu am simțit nicio clipă că sunt limitată în procesul de creație. Mai degrabă, eu singură mi-am propus să nu schimb lucrurile care funcționau deja foarte bine și care îmi plăcuseră atât de mult la primul film.

Libertatea actorilor și construcția unei scene

Ce crezi că aduce experiența ta de regizoare de comedie într-un film ca „Teambuilding 2”, unde foarte multe glume depind de ritm și de chimia dintre actori?

Cred că experiența mă ajută să simt mai repede ritmul unei scene și să-mi dau seama cât spațiu trebuie să le las actorilor. Nu sunt genul de regizoare căreia îi place să vorbească foarte mult. Îmi place să discut despre personaj, despre povestea lui și despre situația în care se află, dar apoi îmi place să las actorul să creeze.

Eu păstrez în minte imaginea de ansamblu și traseele personajelor și le mai reamintesc actorilor unde se află în poveste și de ce, astfel încât drumul nostru să fie cât mai coerent. În comedie poți avea o glumă foarte bună pe hârtie, dar ea nu funcționează dacă ritmul nu este potrivit sau dacă actorii nu se ascultă cu adevărat.

Încerc să creez un cadru foarte clar, dar în interiorul lui să le las libertatea de a se juca și de a se surprinde unii pe alții. Bucureștenii au aici niște replici pe care eu nu aș fi putut să le spun să le joace așa. Este meritul lor, eu doar le-am oferit contextul în care să poată face asta.

Chiar am o vorbă: uneori, noi, regizorii, trebuie să avem grijă să nu-i încurcăm pe actori venind cu prea multe explicații.

Umorul din lumea corporatistă

Ai ajuns să cunoști destul de bine genul acesta de personaje și situații. Cât de mult te mai surprinde umorul din lumea corporatistă?

Mă surprinde în continuare, pentru că realitatea reușește mereu să meargă mai departe decât ficțiunea. Iubitul meu lucrează într-o corporație, iar lumile noastre profesionale sunt foarte diferite, așa că observ lucrurile acestea în fiecare zi.

Lumea corporatistă are propriul limbaj, propriile reguli și o mulțime de contradicții care generează comedie. Oamenii încearcă să pară foarte profesioniști, dar, în spatele acestei aparențe, există orgolii, nesiguranțe și situații foarte omenești. Cred că de aici vine umorul și tot de aceea publicul se poate recunoaște atât de ușor în aceste personaje.

Într-o comedie cu atât de mulți actori și personaje, cum îți dai seama când o glumă funcționează și când trebuie tăiată, chiar dacă pe platou toată lumea a râs?

Faptul că echipa râde pe platou nu este niciodată, pentru mine, un semn bun. Cred că sunt aproape superstițioasă în privința asta. Uneori râdem pentru că știm contextul, pentru că îl cunoaștem pe actor sau pentru că s-a întâmplat ceva spontan. Dar, în film, gluma trebuie să funcționeze pentru un spectator care vede totul pentru prima dată.

Mă uit dacă gluma vine firesc din personaj, dacă ajută scena și dacă nu strică ritmul. Iar decizia finală se ia, de multe ori, la montaj. Poți să iubești o glumă, dar, dacă încetinește filmul sau rupe povestea, trebuie să ai curajul să renunți la ea.

Momentul în care filmul își găsește propria voce

Care a fost momentul în care ai simțit pentru prima dată, pe platou, că „Teambuilding 2” începe să fie filmul tău și nu doar continuarea primului?

Nu cred că a existat un singur moment foarte clar. A fost mai degrabă o senzație care s-a construit treptat, pe măsură ce am început să găsim ritmul scenelor, iar actorii au intrat în dinamica noii povești.

Unul dintre aceste momente a fost când am filmat secvențele de la cabana Kind Reminder. Am simțit că locația, scenografia, costumele și felul în care am ales să filmăm au creat o poveste în care Cosmin, Matei și Anca s-au simțit foarte bine și au dat o mie la sută. Am trăit cu toții momentul acela și am simțit că ne-am conectat la aceeași energie creatoare.

Un alt moment a fost când am filmat barul Strajnic, unde mi se pare că am reușit să creăm un univers foarte special. Acestea au fost două dintre momentele importante pentru mine. Atunci am simțit că putem păstra identitatea primului film, dar că pot aduce și ceva personal în felul în care spunem povestea. Am simțit că filmul începe să-și găsească propria voce.

Ce îi place cel mai mult la regia de comedie

După experiența aceasta, ce ai descoperit că îți place cel mai mult la regia de comedie?

Îmi place foarte mult energia care se creează pe platou și faptul că regia de comedie este un proces atât de viu. Ai nevoie de precizie, pentru că ritmul contează enorm, dar și de libertate, ca să lași loc lucrurilor neașteptate.

Îmi place momentul în care o scenă pe care ai citit-o și ai pregătit-o începe să capete viață prin actori și apare ceva în plus, ceva ce nu putea fi prevăzut în totalitate pe hârtie. Și îmi place emoția pe care o simt atunci când toate lucrurile se unesc, iar scena devine mai mult decât era în scenariu.

Interviu de Gruia Dragomir.

Citește și acest articol Zile și Nopți

-> TEAMBUILDING se întoarce. Partea a doua intră în cinematografe pe 5 octombrie

TEAMBUILDING se întoarce. Partea a doua intră în cinematografe pe 5 octombrie