The Clash și punk-ul capătă sens în vara sufocantă a lui 1976, când Marea Britanie fierbea sub presiunea crizei, iar tinerii își căutau o voce. De la primul concert de 20 de minute de la The Black Swan până la transformarea furiei în produs vandabil, povestea arată cum s-a aprins o revoltă care avea să schimbe muzica.
În iulie 1976, Marea Britanie se afla în mijlocul uneia dintre cele mai toride veri ale secolului XX, în timp ce artiști precum Queen sau Paul McCartney se izolau în atmosfera interbelică a țării în cântece precum Seaside Rendezvous sau You Gave Me The Answer. De altfel, e posibil ca acest refugiu să fi fost o metodă eficientă de autoprotecție în fața unui viitor incert, căci dezastrul economic al lui ’76 nu avea decât să prevestească haosul finalului de deceniu: inflație, greve masive și lipsa constantă a locurilor de muncă.
La 10 ani după ce imnul hippie All You Need Is Love caracteriza perfect universul lipsit de griji al tinerilor britanici, sfârșitul anilor ’70 poate fi reprezentat prin legendarul vers al formației The Clash, prezent în piesa London Calling, din 1979: „Falsa Beatlemania a murit”. Prin această remarcă, noul val de punkiști supărați ridica un deget mijlociu la adresa trupelor „de carton”, țipatul isteric în fața lui Paul McCartney devenind un act absurd în contextul prăbușirii economice a fostului imperiu.
Pe 4 iulie 1976, The Clash urcau pentru prima oară pe scenă, la pub-ul The Black Swan din Sheffield. Cântând un set de doar 20 de minute, cei cinci și-au deschis oficial porțile unei cariere influente, după ce au petrecut tot drumul de la Londra înghesuiți într-o dubă neîncăpătoare. De altfel, situația la fața locului nu a fost deloc ideală: membrii trupei și-au petrecut o bună parte din concert încercând să-și acordeze instrumentele, iar amatorismul specific punk-ului atingea cote imense.
Fără doar și poate, îmbrățișând estetica anti-sistem a punk-ului, formația avea să reprezinte un colac de salvare pentru tinerii care nu mai vedeau un viitor în Marea Britanie, iar împreună cu The Sex Pistols și mesajele lor anti-monarhie („God Save the Queen / The fascist regime”), au dat naștere unei scene punk imprevizibile și complet haotice din punct de vedere muzical.
Desigur, așa cum se întâmplă de multe ori, industria muzicală a „înghițit” fenomenul, a folosit rebeliunea ca metodă excelentă de a face profit și i-a transformat pe The Clash într-una dintre formațiile bine împachetate și promovate ale anilor ’80. Nu de alta, dar poate punk-ul să fie lansat din limuzine? Poate John Lennon să ne cânte despre lipsa de posesii materiale din apartamentul său situat
» Text de ALEX MUȘAT | Muzică
