“DECAY” (2012, r.: Luke Thompson & Michael Mazur)
Disponibil pentru vizionare gratuită pe YouTube, Vimeo, archive.org şi alte site–uri – verificaţi direct decayfilm.com – sub licenţă Creative Commons, Decay este un lungmetraj Horror realizat de studenţi doctoranzi la fizică din Manchester, cu un buget aproximativ de 2 000 de lire sterline.
Înainte însă de a vorbi un pic despre film, să ne reamintim câteva aspecte interesante legate de trendul milenial iniţiat în 2001 de Creative Commons, ONG cu sediul în San Francisco, “devoted to expanding the range of creative works available for others to build upon legally and to share”.
Precedată de licenţele “Open Publication” şi GFDL/GNU Free Documentation License, prin adaptarea la legislaţia drepturilor de autor din 32 de ţări (versiunea pentru România a fost adoptată în 2008), organizaţia a devenit Creative Commons Worldwide în 2006 şi reprezintă o alternativă-fanion a mişcării Copyleft (ca reacţie în secolul XXI la… ‘Copyright’), asociată cu militantismul pentru Era Digitală, la ceea ce fondatorul Lawrence Lessig numea “a culture in which creators get to create only with the permission of the powerful, or of creators from the past” (“Free Culture: How Big Media uses Technology and the Law to lock down Culture and Control Creativity”, 2004).
Creative Commons, ale căror licenţe sunt aplicate actualmente de la M.I.T. sau Public Library of Science la Wikipedia şi Flickr, reprezintă cu siguranţă una dintre cel mai importante reacţii a comunităţii creative contemporane acordate cu exploziva evoluţie tehnologică alături, de exemplu, de D.I.Y. / Do-It-Yourself.
Pentru a susţine conceptul, Decay reprezintă un ambasador Pop culture care nu poate fi trecut cu vederea, atât ca realizare – este făcut de amatori, dar nu arată amatoricesc -, cât şi prin caracterul inedit şi structurarea naraţiunii, plasată în subsolurile CERN, Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (care operează cel mai mare laborator din lume pentru studiul particulelor elementare), mai exact la LHC/Large Hadron Collider, acceleratorul de particule de lângă Geneva.
Categoric, filmul este unic prin originalitatea premisei, cauza apariţiei zombies fiind bosonul Higgs (“Higgs killed them all… it’s killed everything except the brain stem. There’s nothing left of them”).
Data premierei, noiembrie 2012, este esenţială, dacă ne raportăm la faptul că, în luna iulie a aceluiaşi an, CERN confirmase observarea unei noi particule, numită după profesorul Peter Higgs de la Universitatea din Edinburgh, despre care se putea presupune că este, într-adevăr, “particula lui Dumnezeu”, cheia pentru înţelegerea Universului.
Trecut îndeobşte cu vederea rămâne un aspect pe care Luke Thompson îl speculează în mod inteligent, acela că, inclusiv prestigiosul Science Journal, care a salutat descoperirea, atrăgea atenţia asupra faptului că “an ongoing global controversy over the safety of research into bird flu, which it said was mired in moratoriums amid fears over which studies were safe and which could lead to the creation of potentially even more devastating strains of the virus that could fall into the hands of terrorists. Fears grew when a Rotterdam-based virologist, Ron Fouchier, announced said his team had engineered a version of the bird flu virus that could be transmittable between humans”.
Plot:
Având cercetările asupra bosomului drept prioritate absolută, directorul general CERN ignoră semnalele de alarmă date de unul dintre cercetători (“an uknown event caused this magnet to quench and triggered an uncontrolled shut down”) şi trimite patru studenţi (trei fizicieni, un inginer), plus o soră medicală (prietena unuia dintre aceştia) într-un schimb de noapte, aparent de rutină (supraveghere) în camera de control a acceleratorului.
Brusc (sau nu), tunelul devine operaţional, prezentând pericolul ca nivelul de bombardament cu protoni să ucidă echipa de investigaţii a cauzei incidentului aflată deja în subsol pentru a verifica dacă a fost vorba de un accident sau de un sabotaj (intro-ul filmului este de Noir tradiţional).
Previzibil, telefoanele, ascensoarele şi sistemul de alarmă nu funcţionează şi, aflaţi la 100 m sub pământ, tinerii panicaţi îşi părăsesc posturile în tentativa de a se salva.
Evident, puţini reuşesc întrucât zombificaţii (sunt zombies fără discuţie… asta ni se explică în film “cu subiect şi predicat”), care pot fi ucişi, de exemplu, cu… freon, sunt vioi pe urmele lor prin tunelele din subsolul CERN şi nu dau semne că ar fi lipsiţi completamente de inteligenţă (vezi cazul ieşirii lor din subteran şi a comportamentului diferenţiat în funcţie de timpul în care au fost expuşi radiaţiilor).
Luke Thompson, care, să nu uităm, este fizician, deci… un om de ştiinţă autentic, declara pentru wired.com:
“The theme and the location also gave us a great chance to do some satirical commentary on various people’s perceptions of science”.
Un avertisment de final: nu vă aşteptaţi la excese Gore şi nici la o interpretare actoricească demnă de “covorul roşu”, iar sângele manufacturat cu efecte CGI va provoca spasme fanilor genului, dar vă asigur că filmul merită o şansă.
Text de IOAN BIG | VIDEODOME
