La Immersive Museum Sibiu, arta nu se privește, ci te înconjoară din toate părțile.
La aproape șase luni de la deschidere, muzeul introduce un nou program de vară cu trei lucrări imersive, fiecare propunând o experiență vizuală și sonoră distinctă, de la peisaje fractale la lumi acvatice și teritorii interioare abstracte.
Despre felul în care a fost primit muzeul de publicul sibian, despre noile lucrări și planurile de viitor, am stat de vorbă cu Darius Tatu, fondatorul muzeului.
Atunci când a apărut ideea deschiderii unui muzeu de artă imersivă, ce te-a făcut să crezi că Sibiul este locul potrivit pentru un astfel de proiect cultural?
Sibiul a fost răspunsul natural. Este un oraș care înțelege de mult arta ca eveniment public, de la FITS la moștenirea anului de Capitală Culturală Europeană și unde publicul vine la cultură fără să trebuiască invitat de fiecare dată. În același timp, simțeam că lipsește un loc dedicat artei new-media, unei arte care implică în mod unic privitorul.
Sibiul are scara potrivită: suficient de mare pentru a primi tot felul de publicuri, suficient de uman pentru ca o vizită să rămână o experiență, nu o trecere. Așezarea, chiar lângă Bulevardul Bălcescu, era încă un argument. Voiam un muzeu pe care îl găsești mergând prin oraș, nu unul către care faci o expediție.
Se împlinesc aproape șase luni de la deschiderea Immersiv Museum Sibiu. Cum a fost primit de către publicul sibian?
Cu o căldură pe care nu o luăm de la sine. De la deschidere am văzut intrând împreună familii cu copii, cupluri, grupuri de prieteni, profesori cu elevii lor, exact publicul amestecat la care speram. Reacția pe care o observăm aproape constant e aceeași: nu le vine să creadă că avem așa ceva în Sibiu.
Ne bucură mai ales că vedem cum IMS devine felul în care sibienii își arată orașul prietenilor veniți în vizită, alături de centru, de Brukenthal, de Pasajul Scărilor. Dincolo de orice cifre, acesta este semnul care ne spune cel mai mult: că oamenii își fac loc în program pentru noi.
Totuși, pentru mulți sibieni, conceptul de artă imersivă este încă o noutate. Cum ai descrie experiența vizitării unui muzeu imersiv și ce o diferențiază cel mai mult de vizita într-un muzeu clasic?
Diferența este, înainte de toate, a poziției pe care o ai față de operă. Într-un muzeu clasic, lucrarea stă pe un perete și tu o privești din afară. La noi, lucrarea te înconjoară, podea, pereți, iar imaginea și sunetul lucrează împreună, ca un singur gest. Nu te uiți la o operă, ești înăuntrul ei.
De aici vine și ritmul vizitei: nu mai treci de la o ramă la alta, ci stai într-un spațiu care se transformă în timp, până când lucrarea își încheie ciclul. Pentru mulți vizitatori este prima oară când timpul petrecut în fața unei opere se măsoară în minute, nu în secunde.
Publicul poate descoperi acum noi show-uri imersive în încăperile muzeului. Ce ne poți spune despre felul în care s-a conturat noul program expozițional?
Vara este momentul în care Sibiul își dublează publicul, vin turiști din toată Europa, români din alte orașe, familii care fac un popas între munte și mare. Pentru acest sezon am gândit programul marii săli imersive ca o triadă: trei lucrări care pot fi văzute împreună într-o singură vizită, fiecare cu propria temperatură.
„Foreign Nature”, semnată de Julius Horsthuis, ne duce prin peisaje fractale, lumi construite cu precizie matematică, riguroase și amețitoare deopotrivă. „Exo Cortex”, piesa nouă a artistului francez Jeremy Oury, propune o lectură mai aproape de un peisaj interior, un teritoriu în care vizitatorul intră fără hartă. Iar „Nautilus”, semnată de H3, aduce o respirație mai organică, o călătorie printr-un univers acvatic într-un submarin ce te poate duce la 20.000 de leghe sub mări.
Trei viziuni, trei experiențe inedite pe care nu le găsești altundeva în România.
Tot mai mulți artiști experimentează în prezent zona artei imersive. Care sunt criteriile după care sunt selectate lucrările incluse în programul muzeului?
Căutăm lucrări în care ideea este la fel de puternică precum imaginea – opere care au ceva de spus, nu doar de arătat. Imaginea și sunetul sunt, pentru noi, un singur material; nu programăm niciodată o piesă vizuală fără ca designul ei sonor să fie la același nivel. Apoi e o întrebare aproape simplă: lasă lucrarea spațiu privitorului?
Cele mai bune piese de artă imersivă sunt cele care îți permit să aduci ceva al tău în ele, nu cele care îți spun ce să simți. Și, foarte important, ținem deschise ușile către artiști români, vrem ca programul să fie un dialog între voci internaționale recunoscute și creatori din țară care descoperă acest limbaj.
Arta imersivă se intersectează tot mai des cu alte forme de expresie artistică, precum teatru, muzică, gastronomie etc. Există în plan ca, pe viitor, să dezvoltați și astfel de experiențe în cadrul muzeului?
Da, și credem că e direcția firească. Arta imersivă nu e, până la urmă, o formă închisă, sunetul lucrează deja la nivelul muzicii în fiecare dintre lucrările pe care le programăm, iar spațiul în sine se comportă ca o scenă. Pregătim formate care vor aduce mai aproape muzica live, performance-ul și, da, chiar gastronomia, ca parte a unei seri petrecute în muzeu.
Nu credem că trebuie să rămânem doar un loc în care te uiți la imagini; vrem ca, în timp, IMS să devină un spațiu unde mai multe forme de expresie se întâlnesc în aceeași sală, fără frică de hibridizare. Spațiul a fost gândit, încă de la început, ca un loc care să poată găzdui mai multe limbaje deodată, iar pașii următori urmează firesc această alegere.
