“KING OF DEVIL’S ISLAND” (2010, r: Marius Holst)
Probabil că destul de puţini dintre noi ştiu că “prima închisoare ecologică din lume”, unde deţinuţii locuiesc în căbănuţe cochete, degustă meniuri pregătite de Chefi şi au terenuri de tenis şi saună, a fost fondată în 1982 pe terenul şcolii (coloniei) de corecţie juvenilă de pe insula norvegiană Bastoy, aflată la 75 de kilometri sud de Oslo, care a funcţionat mai bine de jumătate de secol, între 1900 şi 1953.
Filmul, bazat pe fapte reale, spune într-o formă romanţată povestea originii rebeliunii adolescenţilor din 1915 în viziunea lui Marius Holst, regizor norvegian reputat mai ales pentru dramele sale intimiste “Cross My Heart and Hope To Die” (1994), premiată inclusiv cu ‘Blue Angel’ la Festivalul de la Berlin, “Dragonflies” (2001), cea cu Kim Bodnia şi Maria Bonnevie, sau “Mirush” (2007), pentru care a fost nominalizat la Amanda şi a câştigat Lebăda de Aur la Festivalul Internaţional de film de la Copenhaga.
Într-o atmosferă care îţi strecoară frigul până în măduva oaselor, tânărul matelot Erling, condamnat pentru crimă, este adus pe insula penitenciară Bastoy, condusă de Guvernatorul Hakon (interpretat de versatilul actor suedez Stellan Skarsgård, ce continuă să penduleze fără efort între filme de artă, precum recentul “Sentimental Value”, pentru care a fost nominalizat anul acesta la Oscar, şi blockbustere ca “Dune” sau “Avengers”), unde primeşte indicativul C19 şi este silit să se integreze în durul program de muncă forţată, alături de zeci de alţi copii şi adolescenţi de vârste diferite.
Se împrieteneşte cu C1, care urmează să fie eliberat în curând, dar, în ciuda unei aparente încercări de a se adapta regulilor aspre impuse coloniei, dorinţa de a fi liber îl macină în permanenţă. Mai ales cand sesizează abuzurile sexuale ale supraveghetorului lor, Brathen, interpretat de Kristoffer Joner (Shooting Star la Berlin şi un premiu Amanda în 2005 pentru “Next Door”, al lui Pal Sletaune), un mix de Soră Ratchett din “Zbor deasupra unui cuib de cuci” şi Sergentul Hartman din “Full Metal Jacket”, camuflat sub o mantie… creştină.
Foarte inspirat, regizorul marşează recurent pe metafora balenei, care, deşi împunsă cu trei harpoane şi cu multiple răni din vechile lupte, îşi continuă drumul spre/în libertate. Adolescentul Erling este un pur ‘animal’ egoist, analfabet şi neatins de vreo spoială socială, a cărui singur vis este libertatea totală şi pentru asta are viclenia şi inteligenţa nativă de a utiliza orice element din mediul înconjurător, inclusiv oamenii, pentru a şi-l atinge.
Nu realizează că poate răni aşa cum este imun la răni… psihice. Asta, până la sinuciderea timidului Ivan, victima favorită a lui Brathen… Deşi, inevitabil, “Zbor deasupra unui cuib de cuci” revine periodic în minte ca element de comparaţie (poate şi ceva din William Golding), aici avem mai mult de-atât şi, în plus avem… altceva, întrucât cineastul scandinav nu are teama să accentueze importanţa asumării responsabilităţii chiar şi la nivele inferioare, conştientizată de cele mai multe ori când e prea târziu.
“King of Devil’s Island” este o parabolă a unui întreg sistem în care masa neştiutoare este victima compromisurilor şi a devierilor unor individualităţi… arătată mult mai pregnant şi cutremurător în contextul aşa-zişilor ‘copii’ şi aşa-zişilor ‘adulţi’ conducători. Iar drama celor mulţi cand constată că revoluţia de care s-au bucurat a fost doar un abil exerciţiu de manipulare şi rezultatul unui joc politic de culise (întoarcerea calculată a lui Brathen), pur şi simplu, îţi creează o stare de rău.
Cât despre revolta (“revoluţia”) propriu-zisă, aceasta este înfăţişată fără menajamente sau idealism… unii au motivaţii serioase, alţii acţionează din impuls sau luându-se robotic după ceilalţi, unii au motive, alţii obiective, unii vor să se razbune, iar alţii… doar să mănânce (pentru moment) mai bine, iar cei care au aprins scânteia acesteia ajung să privească sideraţi şi neputincioşi la dimensiunile ‘incendiului’ pe care l-au cauzat.
Skarsgård este firul roşu a filmului în rolul complex a Guvernatorului, pe care îl tratează cu sobrietate şi lipsă de emfază, nuanţarea evoluţiei comportamentului personajului său intervenind în permanenţă pe parcurs printr-o sumă de tuşe fine care să contrapuncteze actele brute ce construiesc, pas cu pas, naraţiunea.
Un film remarcabil!
Text de IOAN BIG
