Decizia Lufthansa de a se retrage din Sibiu a stârnit, pe bună dreptate, multă frustrare.
Pentru mulți, prezența companiei germane însemna o punte spre Europa și un semn că orașul contează. Dar, privită din interiorul industriei, decizia nu este nici surprinzătoare, nici personală.
Aviația funcționează după o logică rece: rutele trebuie să producă. Iar când nu o mai fac, sunt tăiate sau mutate. Lufthansa nu face excepție. De ani buni, grupul își mută capacitatea către zone mai profitabile sau structuri mai flexibile. Cazul Lufthansa nu este unul izolat: Air France–KLM a făcut același lucru și a transferat rute către Transavia, British Airways a făcut la fel cu Level.
Mutarea activității nu este întâmplătoare. E doar un instrument strategic, prin care compania urmărește să taie costuri salariale, să obțină o flexibilitate contractuală mai mare și să evite conflictele sindicale.
Pentru un aeroport regional, așa cum este cel din Sibiu, realitatea este simplă: nicio companie aeriană nu rămâne aici din loialitate. Dacă cifrele nu ies ca în plan, ruta dispare. În cazul nostru, Lufthansa nu a apucat să sărbătorească 20 de ani de când leagă Sibiul de München. La fel cum s-a întâmplat cu TAROM, acum câțiva ani.
Să privim jumătatea mai puțin goală a paharului: astfel de retrageri deschid alte uși. Piața nu rămâne goală mult timp, iar orașe ca Sibiul – cu turism solid și industrie activă – rămân atractive. Cel mai probabil, altcineva va umple acest gol. Poate chiar o altă companie din “familia” Lufthansa.
Poate că, în final, nu e vorba despre plecarea unei companii, ci despre cum înțelegem regulile jocului. În aviație, așa cum e peste tot în afaceri, nimic nu-i personal. It’s just business.
