BAD UNICORN – De la pasiune la distribuitorul european al anului
La ediția din 2026 a Berlin International Film Festival, premiul EFM Distributor Award acordat în cadrul European Film Market a ajuns pentru prima dată în România.
Distincția a fost acordată companiei Bad Unicorn, fondată de Monica Felea și Ștefan Bradea, pentru angajamentul constant în promovarea cinemaului european de autor și pentru campaniile creative prin care aduc aceste filme mai aproape de public.
Cu peste 60 de titluri lansate în România – de la „Aftersun” și „Close” până la „Perfect Days” sau „The Zone of Interest” – Bad Unicorn a construit în ultimii ani una dintre cele mai active și vizibile platforme de distribuție pentru filmul de autor. Vorbim cu MONICA FELEA despre acest parcurs, despre provocările pieței locale și despre ce înseamnă această recunoaștere la Berlinale.
Ce înseamnă pentru voi, personal și profesional, câștigarea EFM Distributor Award – European Distributor of the Year la Berlinale?
Un premiu este, desigur, un motiv de bucurie, te simți văzut și pare că munca din toți acești ani este recunoscută, mai ales când acest premiu vine din partea unor profesioniști din Europa cu mai multă experiență decât noi.
Pe de altă parte, vine și cu o responsabilitate în plus, aceea de a te ridica la nivelul unei industrii mai profesionalizată decât în România.
Care credeți că au fost calitățile și realizările principale ale Bad Unicorn care v-au adus acest premiu?
Pornind de la motivația juriului, am zice că am atras atenția prin faptul că activăm pe o piață foarte dificilă pentru distribuția de film de artă, în care am obținut rezultate remarcabile și cifre care concurează cu țări mai dezvoltate decât a noastră.
Calitatea noastră a fost încăpățânarea de a nu renunța în acești ani.
Când ați realizat că distribuția de film nu e doar o pasiune, ci drumul vostru profesional?
De la început ne-am asumat asta 100%, nu doar ca pe o pasiune ci ca pe o misiune, mai degrabă. Aveam experiența distribuției de film pe care o făcusem amândoi în alte circumstanțe, mai degrabă ca prestatori de servicii, iar atunci când am decis să achiziționăm titluri pentru piața din România am făcut-o, ce-i drept, cu mult entuziasm, dar și cu asumarea unor riscuri.
Care a fost cel mai mare obstacol în primii ani și cum l-ați depășit?
Cea mai dificilă perioadă a fost perioada 2020-2022. Pandemia ne-a prins în plină campanie Colectiv, în caravană cu filmul prin țară, într-o nebunie cu câte 2 spectacole de gală pe zi și uneori câte 2 orașe într-o singură zi. Iar într-o zi totul s-a oprit brusc. Ni s-a închis activitatea, nu am avut nici un fel de sprijin din partea statului, nici atunci nici retroactiv, noi am intrat în șomaj, facturile au sosit în continuare.
România a fost țara din Europa în care cinematografele au fost închise pe cea mai lungă perioadă de timp, mai bine de 8 luni. Apoi pendularea aceea între închis și deschis, 30% capacitate și așa mai departe.
Cumva, am supraviețuit. Și am luat-o de la capăt. Cum? am avut inspirația de a reveni pe piață cu un titlu care s-a dovedit nu doar de succes, dar care avea fix ceea ce publicul avea nevoie: chef de viață, optimism, puterea de a merge mai departe. Este vorba de „Another Round”, care a luat și Oscarul de altfel. Filmul potrivit la momentul potrivit.
Ce înseamnă pentru voi să fiți “curatori, nu doar distribuitori” și cum influențează asta selecția filmelor?
Înseamnă o selecție făcută după un set de valori – care pot fi, sigur, și personale, ale noastre – dar mai ales care țin de cinema. Un film intră în discuție pentru noi atunci când îi recunoaștem valoarea cinematografică – iar apoi intră în discuție tema pe care am putea-o pune în discuție în societate odată cu alegerea unui film, modalitatea de abordare, drumul pe care filmul îl poate avea pe parcursul anului și pe care trebuie să-l intuim.
Care sunt criteriile principale după care decideți ce titluri să distribuiți?
După ce trece de etapa pur subiectivă despre care vorbeam mai sus, ne punem o listă destul de lungă de întrebări, majoritatea legate de posibilitatea ca acest film să aibă un potențial public în România, și care ar fi acela.
S-a întâmplat și să realizăm că acest public este total fictiv, în mintea noastră (de asta e bine să ai o voce critică care să te mai trezească la realitate), dar s-a întâmplat și să mergem înainte în pofida acestui lucru, deoarece am considerat că filmul este suficient de puternic / important încât să-și merite locul pe marile ecrane, în ciuda riscurilor.
Cum combinați strategiile tradiționale de marketing cu inovația pentru a atrage publicul către filme de nișă?
În toți acești ani am identificat cam care sunt canalele eficiente și care aduc rezultate. Am eliminat multe din lucrurile pe care le făceam și care ori erau prea costisitoare, ori ne ocupau prea mult timp cu modalitățile de promovare care știm că ne aduc rezultate.
Încercăm pentru fiecare titlu în parte să găsim o modalitate de promovare specifică, fie că e un extra parteneriat sau o expunere într-un loc neconvențional. Diferă mult de la titlu la titlu, dar depinde mult și de resursele noastre de timp.
Uite, de exemplu, pentru „Silent Friend” încercăm un parteneriat cu Grădina Botanică, filmul are ca nucleu un arbore de ginkgo biloba iar Gărdina Botanică din București are 4 astfel de arbori.
Cum vedeți evoluția distribuției de film european în următorii 5 ani și locul Bad Unicorn în această schimbare?
Numărul titlurilor europene a crescut mult în ultimii ani și, dacă nu va crește și numărul cinematografelor dedicate acestui gen de cinema nu prea mai avem cum evolua. În multiplexuri e tot mai grea și inegală lupta cu filmul comercial – american sau românesc -, în puținele săli art-house se întâmplă mereu festivaluri și evenimente, iar VOD-ul este încă în dezvoltare la noi în țară.
În același timp, numărul de spectatori crește, cifrele noastre s-au triplat în ultimii 2 ani. Potențial există, ne mai trebuie și infrastructură pentru asta. Noi sperăm să ne menținem măcar la nivelul actual, să putem continua să aducem titlurile în care credem real și publicul să continue să vină la cinema.
Ce lecții ați învățat până acum și pe care le-ați da unui tânăr distribuitor care abia începe?
Lecția răbdării. A consecvenței. Dacă vii dintr-o companie în care ai fost salariat și aveai siguranța unui venit lunar, renunță la idee. Dacă vrei să duci o viață sigură și liniară, renunță. Dacă ai timpul și răbdarea de a construi ceva durabil, atunci go for it!
Nu e ușor, dar e plin de satisfacții.
Dincolo de premii și recunoaștere internațională, ce vă aduce cea mai mare satisfacție în ceea ce faceți la Bad Unicorn?
Reacțiile pe care încă le primim de la spectatorii filmelor pe care le aducem în săli. Mesajele „de suflet”, în care oamenii ajung să ne povestească lucruri intime, dureri, traume și modul în care filmele au fost de ajutor.
Cifrele, deși sună cinic, când reușești să treci de 10,000 de spectatori la un film considerat „de artă”, e o mare victorie. Când un spectator vede de 9 ori același film la cinema (s-a întâmplat recent, cu „No Other Choice”).
Citește mai multe articole din capitolul FILM.
