Cozerie cu Ruxandra | Un dialog fără buton de pauză (⏯), rewind (⏮) sau fast-forward (⏭)
Voci în dialog. Fac glume, tonalitatea e plăcută. Informațiile nu lipsesc, ba chiar pare o emisiune îndelung documentată. Despre un subiect ales de tine, la câteva clickuri distanță. NotebookLM e un instrument bazat pe inteligență artificială care poate să transforme documente, interviuri, linkuri, într-un format audio tip podcast. Preia informațiile furnizate și le folosește ca scenariu pentru un dialog între două personaje.
Partea – încă oscilez între a zice interesantă sau înfricoșătoare – este că poți interveni „live” în această emisiune regizată cu datele pe care le-ai oferit și poți întrerupe oricând personajele, adresându-le întrebări. La care îți vor răspunde pe baza documentației introduse. Simplu și la obiect. Nu trebuie să aștepți să termine propoziția, nu contează că schimbi subiectul, nici măcar nu trebuie să fii atent dacă deja au discutat despre asta. Excursul despre acest instrument AI nu e un laudatio adus inovației tehnologice, ci un exemplu al formei pe care o capătă un obicei cultivat (deja) de ani buni: acela de a controla, în detaliu, ritmul în care lăsăm lumea să ajungă la noi.
În discursul de acceptare a premiului pentru rolul din Sentimental Value, actorul Stellan Skarsgård a declarat la Globurile de Aur 2026 că filmele trebuie experimentate în cinema, nu ca „zgomot de fundal” în casele noastre. De ce să mergem la cinema când putem vedea filmele de acasă? a fost și una dintre întrebările călăuzitoare ale ediției din martie a Cozeriei cu Ruxandra, unde i-am avut invitați pe Monica Felea și Ștefan Bradea, fondatorii Bad Unicorn și cei care au adus în cinemaurile românești filmul Sentimental Value. Întrebarea, de fapt, poate fi extrapolată și deveni la fel de relevantă și pentru alte happeninguri. Ce ne convinge să consumăm experiențe în afara casei?
La șase ani de la starea de urgență din pandemie, obiceiul unor discuții intermediate de butoane a rămas. Mai tare, mai încet, pauză, căpătarea invizibilității prin închiderea webcam-ului. Același lucru se întâmplă și în cazul podcasturilor: îți permit să alegi constant cât și cum asculți. Poți oricând să dai pauză sau să sari la segmentul care ți se pare mai interesant. Când ceva te deranjează, schimbi sau închizi. Ești parte din conversație doar cât timp îți dorești. Când totul se luptă pentru atenția noastră, orice ezitare, neconcordanță, moment care nu este (sau este prea mult) într-un intens afectiv sau într-un intens informativ riscă să te piardă.
Gândirea unor evenimente precum serile de Cozerie cu Ruxandra, care îți propun a fi parte dintr-un dialog live, fără butoane, fără a putea interveni în ritm, poate fi privită și ca un act de rezistență. Este ceva tandru și firav în a accepta disconfortul normalului, în a simți emoția alături de ceilalți, în a te abandona într-o conversație. Cozeria este o experiență colectivă, un mod de a fi împreună. Oameni, idei, pasiuni. Unghiuri care nu se regăsesc – de cele mai multe ori – în mainstream.
În același timp, e și un act intim de a parcurge o poveste al cărei ritm este dat de invitatul sau invitata din acea seară. Da, cu digresiuni, da, cu acolade aparent anodine, dar care capătă substanță în context. Iar sunetele vin (!) să însoțească poveștile. În corelații provocatoare. La final, întrebările din public sunt încurajate. Există… și vin!
Cozeria cu Ruxandra continuă. În contexte diverse, înfrățită cu alte evenimente, cu dorința de a descoperi spații și comunitățile care le dau viață. Următoarele ediții vor fi anunțate pe rețelele de socializare și pe site – www.cozerie.com.
Citește mai multe articole din ARTĂ & CULTURĂ.
