VIDEODOME | “MALVINEITOR” (2017, r: Pablo Marini)
Suntem în anul… 2022. Schimbările climatice şi diminuarea numărului de surse de hrană au transformat lumea. Sărăcie, debusoladă economică, haos social. Preşedintele ales ‘pe viaţă’ al Argentinei îşi joacă ultima carte: invadarea insulelor Malvine şi aproprierea resurselor sale naturale. Operaţiunea militară se încheie aparent cu succes şi naţiunea îşi recapătă credinţa (inclusiv în liderii săi), însă nimeni nu este cu adevărat pregătit pentru ororile pe care militarii aveau să le descopere adăpostite de aceste insule… nici măcar “eu”, pregătit şi antrenat să lupt în cele mai violente situaţii posibile.
Folosirea persoanei întâia vine de la faptul că preambulul acestei distopii Gorevisión – concept ce reuneşte filme produse independent care mixează Horror-ul, bizareriile, umorul şi elementele Gore – este narat din off de Locotenentul Julio, dur şi experimentat “soldat al Schimbării”, conducătorul unuia dintre comandourile din ‘a doua invazie’ a Malvinelor [prima, fiasco-ul real “The Falklands War”, s-a încheiat în 1982 după mai puţin de două luni prin capitularea în faţa UK – n.r.], care, în urma unei ambuscade organizate de aroganţii englezi dotaţi cu arme superavansate tehnologic, rămâne să supravieţuiască precum Rambo, de unul singur, în jungla înţesată de inamici, aşteptând ordine prin radio de la superiori.
“Malvineitor” trebuie însă privit dincolo de masca de tribut Indie sud-american amuzant adus peliculelor de acţiune din era VHS, căci, după cum veţi remarca vizionând filmul, inclusiv trimiterea la „Commando”, succesul optzecist de boxoffice cu Arnold Schwarzenegger în rolul lui Matrix, nu este întâmplătoare, de la look-ul similar cu al mercenarilor lui Bennett şi până la alergia pseudo-eroului la respectarea ordinii ierarhice. ‘Terminatorul’ din Malvine primeşte prin eter misiunea să înainteze, să invadeze baza navală a inamicului şi să ucidă fiecare soldat britanic ieşit în cale, dar o ignoră suveran (sau prosteşte) pentru a căuta să afle ce conţine misteriosul container paraşutat de către un elicopter în apropiere.
Pablo Marini (autorul lui „Massacre Marcial IVX”, parodie a filmelor de arte marţiale, şi scenarist-producător al delirantului “Grasa”, “the scandal movie”), genul de cineast care adoră Actioner-ele de aventuri ale lui Steven Spielberg, dar îl urăşte pe Lars von Trier, spunea într-un interviu acordat publicaţiei Popular:
“Malvineitor was thought out, with a script with a classic structure. It is much more dramatic. It’s an almost traditional adventure and action movie. It’s as if it were a Chuck Norris movie, but with bizarre things that happen constantly, that take you out of line of action. They go to the humor, but they return to the dramatic line always. With a half delirious ending… The protagonist is a facho and reacts as a facho would react. We laugh at that and ridicule it.”.
Pentru asta, Julio ‘Malvineitor’ (Cicuta), un soi de Soldat Universal, ne este prezentat simultan ca un spirit religios (amenajează un mic altar în sălbăticie şi are o cruce făcută cu şişul pe pometele stâng), anticomunist (crede că avocatul asasinat în 2015 Alberto Nisman, investigatorul atentatului de la Centrul Evreiesc din Buenos Aires din 1994, a fost un ‘Commie’) şi expert în tehnici neconvenţionale de supravieţuire (nu aveţi idee ce îl interesează să obţină prin masturbare). “Julio nu primeşte ordine de la nimeni. Julio gândeşte. Julio decide. Julio acţionează!”.
Dincolo de tratamentul Grindhouse aplicat inclusiv vizual, asezonat cu pigmenţi de umor negru sardonic la adresa consumerismului hollywoodian de serie B specific lui Álex de la Iglesia (“Acción Mutante”, “Plutón B.R.B. Nero”) şi respectiv Robert Rodriguez (“Planet Terror”, “Machete Kills in Space”), “Malvineitor”, care are toate calităţile să rămână în peisajul cinematografic drept un film-cult, este o cinică satiră politică şi socială, “la pelicula del scandalo!” (dacă este să preluăm sloganul de marketing al lui “Grasa”).
“Following the politically incorrect line that marked Fat, the film is in charge of ‘giving it a splash’ to everyone alike: Macristas and Kirchnerists, those on the left and those on the right, feminists and machistas … Nobody seems safe in a film by Pablo Marini, who seems to understand the maximum license granted by a cinema like this. ‘The fantastic thing is that you can fly more and get away with saying almost anything.’”, scria Pedro Camacho pe vice.com.
Chiar şi pentru cei nefamiliarizaţi cu aspectele pur contextuale, specifice Argentinei, pe care pasionatul cineast ce îşi câştigă existenţa lucrând într-o tipografie le ia în tărbacă, dar obişnuiţi cu entertainmentul adult, produsele de Pop culture neconvenţionale şi cu umorul coroziv, “Malvineitor” este un film savuros chiar dacă ne-am limita la un singur exemplu: “Malvineitor” îşi are propriul monstru, creat de spiritul ireverenţios al lui Marini, o creatură extraterestră (sau nu) din tipologia ‘Predator’, cu penisuri în loc de braţe, ce primeşte numele de… Margaret şi care îşi menţine calmul, aşa cum era de aşteptat, doar penetrând fecioare.
Englezii par să se retragă, argentinienii par să fi câştigat războiul, iar containerul pare să fi căzut într-o regiune populată de triburi locale canibale, apărute în timpul încălzirii globale după topirea gheţii. Margaret va fi eliberată la ordinul Reginei, care comunică holografic precum Prinţesa Leia, deoarece creatura – da, adevărul este că a fost creat(ă) din ADN-ul lui Margaret Thatcher – rămasă fără ‘sedative’ umane, evadează şi începe să omoare în mod nediscriminatoriu.
Julio, împreună cu un soldat englez pe care îl face cetăţean argentinian şi o jună căreia îi aminteşte că feminismul a fost scos în afara legii în 2017, încearcă să salveze lumea făcând eforturi inumane, mai exact până-i sar ochii din cap… la propriu.
Sigur că, în final, eroicul Julio rămâne cu fata, aşa că nu mai insist asupra multitudinii de gaguri, aluzii şi poante mai mult sau mai puţin digerabile, mai ales că, într-un interviu acordat lui Juan Samaja, la întrebarea dacă s-a simţit cineva ofensat de tema parodică a războinicului şi războiului din Malvine, Pablo Marini a oferit el însuşi un răspuns generic interesant, care explică prezentarea controversată a femeilor: “The character of Malvineitor is a fable that discredits women all the time, or the constant discrimination towards everything, but exposing that, not becoming the film itself spokesman of those values. I think that it shows, that it’s an irony and that I’m not giving a downward look.” (sursa: cinefreaks.net).
Concluzie: încercaţi să testaţi acest film low budget, nominalizat cu ani în urmă pentru marele premiu la Dracula Film Festival şi căutaţi ironia dincolo de vulgaritatea deliberată, deoarece este puţin probabil să regretaţi timpul alocat vizionării.
» Text de IOAN BIG | Videodome
