Dacă ar veni? Trecut alternativ la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, spațiul MNȚRplusC
Vineri, 26 septembrie 2025, începând cu ora 19:30, la MNȚRplusC, în subsolul Muzeului Național al Țăranului Român, are loc deschiderea expoziției personale „Dacă ar veni? Trecut alternativ “ a artistului vizual Mihai GRECU. Expoziția poate fi vizitată în perioada 20 septembrie – 26 octombrie 2025.
Mihai Grecu, artist român stabilit la Paris de 15 ani, prezintă la MNȚRplusC o instalație video alcătuită din două producții care investighează memoria colectivă post-comunistă și raportarea ei la prezentul marcat de crize succesive.
Primul film pornește de la o ipoteză provocatoare: posibilitatea reinstaurării comunismului în România anului 2020, în plină pandemie de COVID-19, printr-o apariție holografică deepfake a lui Nicolae Ceaușescu. Artistul instalează acest scenariu într-un sat transilvănean, unde organizează o întâlnire între săteni și „fantoma” fostului conducător.
Construcția filmului se bazează pe interviuri cu membri ai comunității – foști activiști de partid, pionieri sau simpli cetățeni – care reacționează în moduri ambivalente la reîntoarcerea simbolică a liderului comunist. Dacă unii rememorează cu nostalgie experiențele din perioada socialistă, alții exprimă resentimente sau frici reprimate. Discursul imaginar al lui Ceaușescu, adresat unor cetățeni care au traversat trei decenii de tranziție postcomunistă și capitalism periferic, devine astfel o oglindă critică asupra felului în care trecutul rămâne prezent în mentalul colectiv.
Mihai Grecu recurge la tehnici de manipulare a imaginii (deepfake, 3d motion, inteligență artificială), prin care reconstruiește „dimensiuni alternative” ale realului. Intervenția nu are doar rol estetic, ci și unul de sondare a stereotipurilor sociale, a mecanismelor de memorie și a felului în care imaginile politice sunt reciclate și reactualizate. Subiectele lui se leagă adesea de spațiul cultural românesc.
Cel de-al doilea film, realizat în 2015 în tehnica animației 3d, propune un univers distopic, situat într-o Coree de Nord înghețată în timp. Orașul-fantomă, inundat de ape după topirea ghețarilor, evocă un amestec între anxietățile climatice și rigiditatea regimurilor totalitare. Strategia vizuală amintește de estetica spectaculoasă a producțiilor hollywoodiene, dar este resemantizată critic: catastrofa devine un spațiu poetic al uitării, în care dispariția umană reflectă limitele sistemelor politice închise.
Prezentate împreună, cele două lucrări creează un dialog între trecutul comunist și un viitor distopic, între memoria locală și imaginarul global. Instalația subliniază și continuitățile istorice: în urma unei vizitei oficiale din 1971 la Phenian, președintele României socialiste revine în țară cu ambiția de a implementa modelul nord-coreean, prin angajarea populației în acțiuni colective (festivități care servesc cultului peronalității cuplului Ceaușescu).
Acestea, printre altele, vor conduce la erodarea psihicului social, Ceaușescu devenind, treptat, indezirabil în mentalul colectiv și vor contribui la răsturnarea regimului comunist, aproape două decade mai târziu. Cele două versiuni ale instalației video explorează pe de o parte, alternativele scenariilor ”ce ar fi dacă – Ceaușescu ar reapărea/apocalipsa ar lovi”, tratate cinematic în stil est-european sau deepfake hollywoodian, și, pe de alta, mecanismele prin care imaginile trecutului și temerile viitorului se întrepătrund în prezent.
Text de Ilina Schileru, coordonator MNȚRplusC
