LAURA CĂCIULAN, tattoo artist: „Un tatuaj reușit transmite emoție și deschide perspective diferite”
Laura Căciulan are 26 de ani, vine din Giurgiu, dar de aproape un deceniu și-a găsit locul în ritmul alert al Bucureștiului. E genul de persoană care nu poate sta locului nici când se odihnește – mereu cu mâinile ocupate, fie că meșterește accesorii, citește sau aleargă prin parc.
În lumea tatuajelor, Laura e mai mult decât un artist: e o poveste în mișcare și își lasă amprenta pe pielea oamenilor la Lauds Tattoo Studio.
Cum a început povestea ta cu arta tatuajelor? A fost o alegere spontană sau ceva planificat în timp?
A fost destul de funny pentru că nu am plănuit niciodată să tatuez, nici măcar nu m-am gândit. Desenez de când mă știu, dar tot timpul am fost în categoria de „nu am știut ce o să fac cu viața mea”, pentru mine, indiferent ce aș fi făcut, important era să desenez.
Am început să tatuez în urma unui anunț pe Facebook – un salon din București își căuta desenatori care nu aveau nicio cunoștință în mediul tatuajelor pentru a-i modela cât mai ușor, dacă pot spune așa. Am început când eram în clasa a 12-a și, în prezent, tatuez de 8 ani jumătate.
Ai o formare artistică clasică sau ai învățat totul din practică? Cum ți-ai defini stilul personal ca tattoo artist?
În ceea ce privește formarea artistică, am făcut câțiva ani cursuri de grafică și pictură la Școala Populară de Arte din Giurgiu, totul a fost mai mult practică. Am încercat un an la Facultatea de Arhitectură „Ion Mincu”, doar că nu m-a prins, îmi izola foarte mult partea artistică și am renunțat.
Stilul meu de tatuat este unul diversificat, mă plictisesc foarte repede și îmi trebuie mereu câte ceva nou sau cât mai multă diversitate. În timp, am încercat mai multe stiluri până mi l-am conturat cât mai mult pe al meu, în prezent fac colaje, ceea ce presupune un mix de mai multe stiluri într-un singur tatuaj.
Ce înseamnă pentru tine un „tatuaj reușit”? Doar tehnic sau și emoțional?
Un tatuaj reușit, din punctul meu de vedere, este acela care transmite emoție și care deschide perspective diferite pentru fiecare privitor în parte. Acele tatuaje, de obicei, sunt mai complexe și sunt îmbinarea dintre conexiunea artist-client, originalitatea designului care reiese, iar mai apoi intervine și tehnica.
Cum reușești să transformi o idee vagă a clientului într-o operă de artă personală?
Prin lucrurile random pe care le discutăm în afara ideii principale. Cred că totul are legătură și este conectat, încât să-mi transmită și să mă leg de anumite lucruri pe care le observ pentru a le integra în design.
Detaliile mici pe care nu suntem obișnuiți să le observăm, detaliile mici care ne fac, de fapt, unici.
Ai vreo poveste de client care ți-a rămas în minte și pe care o porți cu tine?
Sunt multe povești emoționante despre familie, despre trecutul fiecăruia, despre prezent și realizări ale oamenilor, fiecare poveste e specială în felul ei și transpusă încât fiecare să se regăsească la un nivel cât mai mare. O poveste nu foarte lungă, care îmi vine în momentul acesta în cap, este un tatuaj făcut… pentru bunicul, sau mai degrabă zis „tataie”. Eram într-o seară cu un prieten afară, a doua zi era Sf. Gheorghe, el se ducea la Fetești, de unde și e, pentru a-și celebra bunicul.
Din vorbă în vorbă, mi-am dat seama că era supărat și agitat că n-a apucat să-i cumpere nimic. Mi-am amintit că aveam aparatul de tatuat acasă și câteva materiale pentru că urma să plec într-un schimb de experiență, i-am propus să-i scriu „La mulți ani, tataie!”, super spontan a spus da. Pentru a fi și mai personal, l-am pus să scrie pe o foaie, pentru a folosi fix scrisul lui, și în felul ăsta, a doua zi i-a făcut unul dintre cele mai frumoase cadouri lui tataie, până la lacrimi chiar.
Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?
Dacă iei totul baby steps, chiar dacă ai emoții, ai controlul mai mare asupra a ce faci. Au fost lucrări de-a lungul anilor care m-au panicat, dar luând totul pas cu pas, mi-a mai redus din frică pe parcurs.
Pot spune: primul meu portret, primul meu tatuaj de dimensiuni mari, aproape un spate întreg, de asemenea și primul meu cover-up — cumva lucrurile pe care le făceam pentru prima oară. Chiar dacă principiul era același ca în desen și îl știam, fiind gândul că e pentru prima dată pe piele și nu pe hârtie, îmi dădea emoții.
Care este partea preferată a procesului: schițarea, tatuarea propriu-zisă, reacția clientului?
Mi se pare că fiecare parte din proces este interesantă și entertaining în felul ei. Nu pot spune că am o parte preferată, cumva toate sunt, pentru că la final formează întreg procesul.
Mă bucur de fiecare parte a acestuia, dau atenție foarte mare fiecărei părți pentru că, la final, e dincolo de un proces și formează o întreagă experiență.
Ce sfaturi ai pentru cineva care își face primul tatuaj?
Ca și sfat pentru o persoană care își face primul tatuaj este să fie cât mai deschisă la sugestiile artistului, să-și facă bine researchul și să aleagă întotdeauna un artist tatuator, pentru a fi o colaborare cât mai bună și safe din punct de vedere al originalității designului — asta dacă doresc un tatuaj cât mai unic.
Ce obstacole ai întâmpinat în parcursul tău ca tattoo artist și cum le-ai depășit?
Ca și în majoritatea domeniilor, am întâmpinat piedici în ceea ce privește oamenii din jurul meu: de la prieteni, familie, colegi. Nu am fost foarte încurajată de oamenii din jurul meu — aici mă refer la familie și prieteni — la început de drum și chiar și după.
Am avut mereu obiceiul să-mi ascult instinctul și să fac lucrurile fără să le gândesc foarte mult, în ideea că m-am dus după cum am simțit, ghidată mai mult de emoții, iar în felul ăsta consider că m-am împlinit singură cât să-mi dau curaj să continui, să fie totul bine.
Fac ce cred că mi-aduce fericirea pe moment și, de cele mai multe ori, se transformă într-o fericire constantă care se duce și pe viitor.
Cum vezi evoluția industriei de tatuaje în România? Ce s-a schimbat în ultimii ani?
Mi se pare că industria de tatuaje în România a evoluat semnificativ în ultimii ani. Mai ales mentalitatea oamenilor în ceea ce privește tatuajele. Deschiderea începe să fie cât mai mare și la noi, iar ușor-ușor începem să gândim cât mai mult out of the box.
Diversitatea este cât mai mare în ceea ce privește stilurile de tatuat — dacă în 2016-2017 încă era mentalitatea de „trebuie să știi să faci de toate și să faci de toate”, acum artiștii au mai multă libertate de a alege și libertatea de a se axa pe direcțiile stilurilor alese.
Interviu de GRUIA DRAGOMIR
