Burtonesque: Universul Tim Burton
Începând cu data de 25 octombrie 2024, Design Museum din Londra ne invită să celebrăm forța creativă a cineastului Tim Burton, responsabil pentru unele dintre cele mai apreciate producții din ultimele decenii.
Expoziția The World Of Tim Burton, care va putea fi vizitată până pe 21 aprilie 2025, îl prezintă pe artistul american dincolo de opera cinematografică, organizatorii dorindu-și să ilustreze întregul său univers, în care îl regăsim și ca grafician, pictor, fotograf și autor, alături de designeri care au adus la viață ideea de Burtonesque (un termen inventat pentru a descrie stilul său vizual inconfundabil).
Având la bază 500 de obiecte din arhiva personală a lui Burton, precum desene, picturi, fotografii, schițe, instalații, sculpturi, elemente decorative și costume, expoziția oferă, la o lună distanță de succesul peliculei Beetlejuice Beetlejuice, o perspectivă unică asupra modului în care acesta a reușit să construiască, reinterpretând fricile și dorințele umane, o estetică aparte.
Crescând în Burbank, California, copilăria i-a fost marcată de o izolare specifică suburbiilor clasice americane, în care casele ordonate, grădinile îngrijite și figurile asemănătoare nu reprezentau reale surse de inspirație. Astfel, într-un spațiu monoton, care nu oferea o gamă largă de experiențe culturale sau sociale și în care oamenii erau încurajați să se încadreze într-un anumit tipar, Burton, marginalizat de locuitorii lumii în care trăia, s-a refugiat în filme, benzi desenate, mituri, legende, fabule și alte forme de cultură populară, cum ar fi sărbătorile (când totul era complet transformat datorită ornamentelor festive).
Primele sale schițe, care amintesc de caricaturiști și ilustratori precum Edward Gorey, Charles Addams, Don Martin și Theodor Geisel (Dr. Seuss), au avut și o altă componentă esențială: elemente preluate din filme și animații japoneze cu kaijū (creaturi mitologice malefice), yōkai (spirite rele) sau yūrei (fantome).
În universul nipon, magia are o prezență subtilă și extrem de diversă, intersectându-se cu cultura horror, care îmbină atât trăsături din tradiția spirituală și religioasă a țării, cât și din cea artistică.
Fenomenul are la bază temeri sociale (cum ar fi frica de singurătate, de alienare a omului modern și de tehnologizare), o estetică specială (include spații umede, întunecoase și izolate, alături de o atmosferă tensionată și imagini înfricoșătoare, care induc spectatorilor starea de neliniște și teroare) și pune în prim-plan mituri urbane (case bântuite, demoni, spirite torturate).
Toate aceste emoții sunt construite și exprimate prin utilizarea suspansului psihologic, care exploatează anxietățile publicului, transformându-le în experiențe estetice intense.
Alături de componenta japoneză, Tim Burton a fost inspirat și de expresionismul german.
Dacă expresioniștii erau descriși de publicația Times, în 1910, ca „extrăgând din realitate o imagine mentală”, în cinematografie ne putem gândi la o lume distorsionată, care reflectă starea interioară a personajelor (prin manipularea luminii, imaginea dobândește o calitate de mister și adâncime), la subiectivitate (realitatea filtrată prin ochii protagonistului), la spații alternative, dezorganizate, și la eroi cu trăsături faciale exagerate, întâlnite și în teatrul tradițional nipon (unde regăsim costume elaborate, un machiaj expresiv și gesturi stilizate).
În anul 1981, Tim Burton și-a început cariera ca grafician pentru Walt Disney Studios, unde a lucrat la proiecte precum The Fox and the Hound și The Black Cauldron.
După finalizarea scurtmetrajului Frankenweenie (un omagiu adus peliculei Frankenstein din 1931), în 1984, motivând că viziunea lui nu se potrivește cu direcția artistică a studiourilor și că filmele sunt mult prea înfricoșătoare pentru cei mici, artistul a fost concediat, debutând în lumea cinematografiei un an mai târziu, cu Pee-wee’s Big Adventure, care ne oferă componente de bază ale stilului lui datorită protagonistului care sfidează convențiile sociale, umorului particular și temelor legate de copilărie (o perioadă deloc idealizată în imaginarul său, marcată de singurătate, frici și descoperirea identității).
Cu toate acestea, primul succes comercial a avut loc în anul 1988, odată cu premiera Beetlejuice.
Spunând povestea unui cuplu recent decedat, Barbara și Adam Maitland, care, neputând să își părăsească locuința, apelează la un spirit malefic pentru a-i face pe noii proprietari să plece, filmul a consolidat poziția lui Burton în industrie, devenind un reper pentru ceea ce numim astăzi Burtonesque.
După ce a continuat cu Batman (1989), adăugând o dimensiune întunecată și matură benzilor desenate, anul 1990 a marcat lansarea peliculei Edward Scissorhands, cu Johnny Depp și Winona Ryder în rolurile principale.
Printre cele mai cunoscute proiecte semnate de cineast se numără Ed Wood, Sleepy Hollow, Charlie and the Chocolate Factory, The Nightmare Before Christmas, Corpse Bride, Sweeney Todd, Alice In Wonderland și Dark Shadows.
Pentru a păstra estetica specifică, în imaginarul Burtonesque există o serie de teme și elemente recurente.
Printre acestea se numără decorurile preluate din expresionismul german (unde avem puncte de referință precum Nosferatu, Faust sau Metropolis), costumele extravagante realizate de Colleen Atwood, contrastul de culori, folosit de multe ori pentru a arăta înstrăinarea protagoniștilor față de locurile în care se află, personajele cu pomeți proeminenți, cearcăne și ochi supradimensionați, expresivi, asociați unei inocențe care respinge lumile întunecate și uneori macabre, apariția lui Jack Skellington în diverse forme și moartea romantică, integrată, în spiritul Día de los Muertos, într-un mod natural, ca o nouă etapă a existenței.
Prezentând într-o notă ironică aspecte ale societății contemporane, aflate în conflict cu elementele importante din universul creat (tema copilăriei, dorința personajelor de a aparține și de a fi iubite), Tim Burton se folosește de procesul de carnavalizare pentru a crea spații temporare de eliberare care subminează și inversează valorile, normele și structurile sociale, transformând astfel ierarhiile și ridiculizând autoritatea.
Eroii săi se luptă cu brutalitatea locurilor în care își duc existența, încercând să găsească un echilibru între valorile autentice și presiunile exterioare.
În Charlie and the Chocolate Factory, Charlie Bucket se confruntă cu o realitate nedreaptă și coruptă, în care personajele sunt obsedate de ideea consumului și bogățiilor materiale. Ele sunt reprezentate intenționat într-un mod grotesc pentru a sugera decăderea lumii în care trăiesc și pierderea de sine care vine odată cu aceasta.
Un alt exemplu pentru procesul de carnavalizare este Edward Scissorhands, care se opune, prin identitatea lui, principiilor estetice și sociale, promovând importanța fondului, și nu a formei (fiind mult mai uman decât oamenii considerați „normali”).
Ilustrând perspective subversive asupra realității, Burton invită privitorii să respingă normele prestabilite și să rescrie modul în care înțeleg ceea ce se întâmplă în jurul lor.
Pătrunzând în universul fanteziei, viselor și carnavalului, unde convențiile sunt suspendate (temporar), estetica Burtonesque, care jonglează cu lumini, umbre, culori, forme, macabru și comic, ne demonstrează că frumusețea poate fi găsită și în cele mai întunecate colțuri ale imaginației noastre:
„Am întâlnit cele mai stranii personaje. Paradoxal, mi se par cele mai reale.”
Text de CLAUDIA ALDEA | POP-UP STORiEs
