Ca să ajungem la Valentine’s Day, să ne întoarcem puțin în vremea Romei antice, atunci când, în perioada 13-15 februarie, locuitorii aveau serbările Lupercalia.
Mai pe scurt, o sărbătoare a fertilității închinată zeilor Juno și Pan, iar într-o variantă foarte stilizată a tradiției, tinerele necăsătorite scriau biletele de amor. Fiecare urma să fie curtată în anul următor de cel ce avea să-i extragă bilețelul.
Altfel, Lupercalia era legată de obiceiuri care astăzi ar fi definite drept orgii. După instituirea creștinismului drept religie oficială în Roma, Papa Gelasius I a schimbat sensul serbării cu sărbătoarea Sfântului Valentin. Nu știm despre care Valentin este vorba, istoria reține mai mulți, iar miturile create în jurul sărbătorii au mai multe variante. Cea mai cunoscută este cea care îl prezintă pe un preot ce a murit ca martir, bătut și decapitat, pentru că refuzat să renunțe la credința creștină.
El ar fi fost cel care îi căsătorea pe soldații romani creștini, cărora împăratul Claudius le-ar fi interzis acest lucru. Valentine’s Day urmează a deveni oficial zi a îndrăgostiților în 14 februarie după mult timp, spre sfârșitul secolului al XV-lea, iar de atunci a câștigat în tradiții și… adepți. În prezent, Valentine’s Day domină continentele, indiferent de tradițiile lor, devenind o adevărată obsesie, intens speculată comercial.
La români, un merit al Valentine’s Day este acela de a fi readus în conștiință, inclusiv în mediul urban, o sărbătoare ce altfel risca să se piardă în uitare – Dragobetele, sărbătorit în 24 februarie.
Marcat cu totul altfel în trecut, Dragobetele a căpătat și el în prezent o latură de spectacol, cu acel „Dragobetele sărută fetele”, ce își trage sorgintea tot din credința asociată acestei figuri, prezentată pe larg, în diferite variante, de către etnografii români.
Să amintim, însă, că luna februarie în mediul rural era lună de pregătire pentru noul an și de purificare a ogoarelor ce urmau a fi lucrate. Dragobetele, reținut ca personaj mitologic asimilat lui Eros, din mitologia greacă, ar fi oficiat din cer, la începutul fiecărei primăveri, nunta tuturor animalelor. El mai este numit și „logodnicul păsărilor”. Dar mai este cunoscut și sub numele de „Cap de primăvară”, „Sânt Ion de primăvară” etc. În timp, tradiția s-a „extins” și asupra oamenilor, Dragobetele fiind astfel responsabil și de iubirea lor.
Închipuit ca un flăcău voinic, frumos, Dragobetele ar fi fost, într-o variantă, un duh al pădurii sau fiul cel chipeş, iubăreţ şi năvalnic al Dochiei. În orașe, Dragobetele este valorificat mai ales sub forma „Dragobetele sărută fetele”.
În final, o întrebare: Ne facem declarații de iubire de Valentine’s Day sau de Dragobete? Noi vă recomandăm în fiecare zi, dar alegerea este a voastră.
» Text de Adina Chirvasă | Evenimente Brașov
