„Poor Things” („Sărmane creaturi”) a fost deja recunoscut ca fiind unul dintre cele mai bune filme ale anului, doar a reușit o victorie surprinzătoare în fața super producției „Barbie”, căreia i-a luat fața la categoria cea mai bună comedie / musical la cea de-a 81-a ediție a Globurilor de Aur.
De asemenea, „Poor Things” i-a adus o statuetă de aur și Emmei Stone pentru rolul Bella, o tânără creată de un om de știință, care trăiește o trezire sexuală suprarealistă.
De altfel, când Yorgos Lanthimos se apucă de un film, cu siguranță va ieși ceva extrem de ciudat și intrigant (să ne amintim de „Dogtooth”, „The Lobster”, „The Killing of a Sacred Deer”), iar „Poor Things” nu face excepție și promite să fie ciudățenia cinematografică a anului. Dar acea ciudățenie care se întâmplă să și câștige o mulțime de premii.
Inspirat de romanul omonim din 1992, al scoțianului Alasdair Grey, și adaptat de Tony McNamara (scenaristul unor filme precum „The Favourite”), „Poor Things” o are în centru pe Bella Baxter (Emma Stone), o femeie moartă și reanimată de un cercetător strălucit, dar care folosește tot felul de metode neortodoxe, Dr. Godwin Baxter, (Willem Dafoe).
„Aceasta este Bella. Ea este un experiment”, spune Baxter în timp ce îi zărim subiectul conectat la un fel de aparat retrofuturist, care n-are cum să nu-ți aducă aminte de „Frankenstein” sau „Mireasa lui Frankenstein”, producțiile clasice ale lui James Whale.
Însă, Bella se dovedește a fi mai mult decât un simplu proiect științific.
Așa cum spune și ea, experimentul înțelege ce înseamnă să fii un membru al societății. Și totul devine o călătorie inițiatică pentru acest Frankenstein la feminin, care atrage din ce în ce mai mult atenția bărbaților care-i ies în cale și care par să fie provocați în toate felurile de ea.
Într-un teaser de un minut, se poate vedea clar cum „Poor Things” atacă și interoghează în mod satiric rolurile de gen și normele sociale arhaice, lucru la care face aluzie și sinopsis-ul oficial al filmului:
„Eliberată de prejudecățile vremurilor sale, Bella devine fermă în scopul ei de a lupta pentru egalitate și eliberare”.
În alt trailer o vedem pe Bella cum se cuplează cu avocatul Duncan Wedderburn (Mark Ruffalo), descoperind bucuriile sexului, dar și violența. De altfel, filmul abundă în astfel de scene, toate proiectate pe fundalul unui decor care aduce aminte când de Wes Anderson, când de Terry Gilliam. Alături de Bella, în odiseea ei de autodescoperire se află o mulțime de personaje, interpretate de actori unul și unul: Jerrod Carmichael, Christopher Abbott, Margaret Qualley și Kathryn Hunter, pentru a aminti doar câțiva.
Menționam la început că „Poor Things” a câștigat la Globurile de Aur în fața filmului „Barbie”, însă ambele pelicule au un fir roșu similar, ele fiind construite în jurul unui personaj feminin de la care se așteaptă să fie un obiect, o simplă „păpușă”, dar care se dovedește a fi mai viu și mai uman decât toate celelalte personaje din film și chiar decât mulți dintre spectatorii din sala de cinema.
În discursul de acceptare a Globului de Aur, Emma Stone a spus:
„Văd acest film ca pe o comedie romantică. Dar în sensul că Bella se îndrăgostește de viața însăși, mai degrabă decât de o persoană. Ea acceptă binele și răul în egală măsură, iar asta chiar m-a făcut să privesc viața altfel.”
Într-un interviu, povestind despre personajul Bella, Emma Stone a menționat că a fost atrasă de ideea de a portretiza o femeie renăscută cu o mentalitate eliberată de presiunile societății:
„Este un basm și o metaforă – în mod clar, acest lucru nu se poate întâmpla de fapt – dar ideea că ai putea începe din nou ca femeie, ca acest corp deja format, și să vezi totul pentru prima dată și să încerci să înțelegi natura sexualității sau a puterii, sau a banilor, sau a alegerii, capacitatea de a face alegeri și de a trăi după propriile reguli, și nu după cele ale societății – mi s-a părut o lume cu adevărat fascinantă în care să pătrunzi.”
Însă, chiar dacă pentru unii ar putea părea un film feminist, el a fost criticat și ca promovând, de fapt, un feminism înșelător.
De exemplu, criticul de film Mick LaSalle, de la San Francisco Chronicle, a numit filmul „o greșeală de 141 de minute” și a afirmat:
„Mai rău decât orice, <<Poor Things>> este necinstit. Se pretinde a fi un document feminist, dar definește autonomia unei femei ca fiind capacitatea de a fi exploatată și de a nu-i păsa… Ce versiune de feminism încearcă tipii ăștia – Lanthimos și scenaristul Tony McNamara – să ne vândă aici?”
Acesta ar fi și motivul pentru care la Festivalul de Film de la Veneția, o mulțime de spectatori au părăsit sala de cinema în timpul unora dintre scenele mai fierbinți.
Dar, așa cum spuneam, filmele lui Yorgos Lanthimos nu lasă pe nimeni indiferent și, de cele mai multe ori, au acest efect, de a împărți împărți publicul, de a crea dezbatere și chiar indignare.
În 2018, „The Favourite” a primit 10 nominalizări la Premiile Oscar, iar Olivia Colman a și câștigat premiul pentru Cea mai bună actriță într-un rol principal.
Așteptările sunt ca și la ediția din 2024, noul film al lui Lanthimos să primească tot atâtea nominalizări și să-i aducă Emmei Stone un nou premiu Oscar.
Așadar, „Poor Things” („Sărmane creaturi”) este cu siguranță unul dintre filmele anului și e de văzut la cinema începând cu 9 februarie.
» Text de Gruia Dragomir | Premiere
