Nu putem vorbi de prezentul Centrului Naţional de Artă „Tinerimea Română” ignorându-i trecutul!…Se ştie că anul 1877 a avut în viaţa ţării o însemnătate imensă: Independenţa României.
Evenimentul a produs o înviorare a neamului, o redeşteptare a spiritului de jertfă, un entuziasm de nedescris…
În legătură directă cu această atmosferă a vremii, o mână de elevi interni ai Liceului bucureştean Matei Basarab printre care: Aurel Şeicaru, Dumitru Soreanu, fraţii Olăneşti, Alexandru Ionescu, Petre Popovici, Alimănescu şi Nanu-Muscel, s-au înţeles între ei ca să înfiinţeze o societate literară şi ştiinţifică sub directa îndrumare a şcolii, care să se preocupe de creşterea tineretului român în spiritul patriotic, cultural şi creştin.
Şi … pentru că trebuia să aibă un nume, i-au spus „TINERIMEA ROMÂNĂ”.
Odată instituţia fondată urma să-şi înceapă şi activitatea.
În anul 1928 Societatea „Tinerimea română” urma să sărbătorească 50 de ani de existenţă şi dorinţa era ca evenimentul să se petreacă în noul sediu.
Astfel că la 15 septembrie 1927, preşedintele ei Nae S.Dumitrescu şi secretarul său N. Zlotescu, în numele iniţiatorilor făceau un nou apel pentru strângerea de fonduri necesare finalizării construcţiei în acel an, dar inaugurarea a avut loc abia în anul 1935 după o muncă tenace şi de mare calitate.
Cel de-al II-lea război mondial a fost un alt prilej de suprem sacrificiu. Printre cei căzuţi la datorie pentru Ţară şi Marile idealuri Naţionale s-au aflat şi bravi ostaşi care au participat la activităţile „Tinerimii române”. După încheierea sa, această „apartenenţă” a celor rămaşi în viaţă în loc să le aducă aprecieri şi de ce nu şi avantaje, le-a adus multe necazuri aplicate de noul regim totalitar instaurat. Dar nu numai oamenii au avut de suferit, ci şi clădirea în sine! Treptat, prin ignoranţă şi proastă gospodărire s-a degradat moral şi fizic. Ea a fost atribuită U.T.M. mai apoi U.T.C. care avea ca sarcină promovarea cântecului şi jocului popular atât în ţară, cât şi peste hotarele ei.
De-a lungul anilor respectiva instituţie şi-a lărgit sfera de activitate cuprinzând mai toate genurile artistice.
Aici au activat importanţi artişti ai României, începând cu anul 1947 când s-a înfiinţat „Ansamblul Artistic al Tineretului” şi până la Revoluţia din decembrie 1989. După această dată conducerea Tinerimii Române a fost preluata de dirijorul Voicu Enăchescu care s-a luptat, precum predecesorii săi pentru ca instituţia să reintre în drepturi.
Aşa se face că în anul 1991, pe când în fruntea Ministerului Culturii se afla Andrei Pleşu, prin Hotărâre de Guvern, Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română” îşi recapătă numele de şi mai târziu şi renumele … după mai mulţi ani de consolidare, modernizare şi restaurare cu fonduri alocate de Ministerul Culturii.
