O prezență frecventă pe scenele de teatru sibiene, regizorul Bobi Pricop se pregătește pentru o nouă premieră la Teatrul Gong.
E vorba despre un spectacol adresat copiilor cu vârste de la 4 ani în sus, care vorbește despre prietenie, generozitate, curaj, încredere și super-puterea de a fi așa cum vrei să fii. ”Dragoni” va avea primele reprezentații în zilele de 1, 4 și 5 iunie.
bobDespre teatru, dragoni și copii, am stat de vorbă cu Bobi Pricop chiar cu câteva zile înainte de premieră.
”Cel mai mult îmi doresc ca spectacolul să fie o experiență care să conteze pentru copii”
Care e povestea textului semnat de Andrei Dósa și ce anume te-a convins să-l montezi pe scena Teatrului Gong?
Textul e scris special pentru acest proiect. Așa că, de fapt, nu aș spune că am ales să-l montez, ci am lucrat împreună cu Andrei și echipa să dezvoltăm toate poveștile incluse în acest labirint. E vorba de mai multe povești, de mai multe spații, prin care ne-am dorit să construim un fel de paralelă între aventurile fantastice ale dragonilor și întâmplările din viața de zi cu zi a copiilor, să vorbim despre prietenie, generozitate, curaj, încredere și super-puterea de a fi așa cum vrei să fii.
Pe lângă dimensiunea spectaculoasă – interactivă, senzorială, imersivă, super distractivă, cred că poveștile dragonilor ne vor ajuta să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și că, înțelegând cum funcționează lumea asta magică, amuzantă și impresionantă a dragonilor, putem să înțelegem mai bine cum funcționează lumea noastră.
Spui că ”Dragoni” e un spectacol ce îmbracă forma unei instalații interactive în care micii spectatori se plimbă prin spații diferite. Cât de provocatoare e pentru tine această metodă de lucru, a spațiilor multiple și interactive, mai ales atunci când e vorba de un spectacol adresat copiilor?
E o metodă de lucru provocatoare, pentru că nu am mai făcut niciodată spectacole pentru copii atât de mici. Iar cea mai mare provocare e să-ți închipui cum vor reacționa ei la lucrurile pe care le creezi. Am imaginat un univers în care totul e făcut să fie descoperit, explorat, și de-abia aștept să vină copiii să testeze experiența asta pe care le-o propunem, să vedem dacă lucrurile pe care le vor întâlni în spațiu îi vor impresiona. Și sperăm că vor experimenta, prin universul ăsta, moduri noi de a vedea lumea și de a-și pune imaginația la treabă.
Pornind de la ideea că teatrul e o întâlnire transformațională, la ce nivel putem vorbi despre schimbul scenă – sală, atunci când spectatorii au vârste de la 4 ani în sus? Ce ți-ai dori să se întâmple în mintea micilor spectatori în timp și după experiența ”Dragoni”?
Mi s-ar părea valoros ca micii spectatori care vin la ”Dragoni” să-și dorească să revină la teatru, să caute de fiecare dată tipul ăsta de aventură și posibilitatea de a se transpune, prin intermediul poveștilor, într-o altă realitate. Una care să-i ajută să se cunoască mai bine, prin poveștile altor personaje, să-și înțeleagă emoțiile, să descopere lucruri noi de explorat, în ei și în lume. Cel mai mult îmi doresc să fie o experiență care să conteze. Să descopere în labirintul nostru că teatrul asta-și propune, să-ți dezvolte imaginația, să-ți deschidă lumi noi, fiind deopotrivă o oglindă către tine și o fereastră către celălalt.
Cum a decurs perioada de ”dospire” a spectacolului, ținând cont că sunt nume în distribuția și scenografia spectacolului cu care ai mai colaborat în trecut?
A fost o perioadă îndelungată, pentru că tipul de spectacol pe care l-am creat a necesitat un timp de producție și de creație mult mai amplu decât un spectacol obișnuit. Pe tot acest parcurs a contat enorm să am alături profesioniștii Teatrului Gong, dar și o echipă cu care am mai lucrat – mi se pare că atmosfera din laboratorul nostru de lucru, din repetiții, din căutările noastre, se regăsește acum în spiritul ”dragonilor” – niște aventuri fabuloase, cu unele probe complicate, dar mereu cu bucuria de a descoperi soluții împreună, de a căuta rezolvări și de a porni mereu la drum cu emoțiile alea bune, care să ne ajute să (ne) spunem povestea.
În ultimii ani ai fost implicat în procesul realizării mai multor spectacole atât la naționalul sibian, cât și la Teatrul Gong. Ce te face să revii la Sibiu de fiecare dată?
Da, într-adevăr am dezvoltat o relație foarte frumoasă cu orașul și peisajul lui cultural și-mi face o mare plăcere să revin aici, de fiecare dată. Fiecare spectacol pe care l-am montat în Sibiu, la Teatrul Național ”Radu Stanca” sau la Teatrul Gong, a însemnat o propunere artistică nouă și provocatoare. Am explorat de fiecare dată o altă zonă, aici am făcut primele spectacole pentru copii, dar și niște producții hibrid, digitale, care au propus moduri inedite de creație și receptare a teatrului. Cred că e un spațiu deschis experimentelor și m-am bucurat mereu de susținerea unor echipe artistice și tehnice extrem de valoroase, alături de care sper să mai am șansa să lucrez și să descoperim împreună moduri de a face teatru.
Interviu realizat de RĂZVAN SĂDEAN
