Nu deseori mi se întâmpla sa povestesc cu drag despre un restaurant în care mâncarea nu m-a dat pe spate. Pentru ca mâncarea e importanta pentru mine si îndraznesc sa cred ca si pentru tine. Dar. De data asta e altfel. Restaurantul din the Ark merita o vizita nu pentru ca aici vei gasi cea-mai-buna-supa-crema-de-orice sau cel-mai-diafan-tort-cu-ceva, ci pentru ca locul arata, se simte si se aude altfel. Ospatarii au parul verde si cercei în nas, iar când nu trebuie sa serveasca la nicio masa, danseaza lânga bar. Pentru ca muzica e misto, pentru ca meniul e misto, pentru ca mesele si scaunele sunt misto, iar mâncarea e decenta, vine repede si nu e exagerat de scumpa. M-am bucurat sa primesc din partea casei pâinica neagra cu unt, sa-mi tina de urât pâna vine ciorba. Care ciorba de fasole cu afumatura a fost decenta. Quesadilla nu m-a dat pe spate, poate si pentru ca m-am obisnuit cu varianta ei mai plina de proteine. Asta de la The Ark a avut prea multa salsa de rosii, prea multi ardei si prea putina brânza si carne. Cartofii prajiti si sosul care-a venit împreuna cu quesadiila au fost însa nemaipomeniti, pentru ei mai revin în locul cel cool. Si pentru muzica, si pentru oameni.
