În mod ironic, “Incendii”, unul dintre cele mai bune filme despre dramele neştiute din Orientul Mijlociu, a fost regizat de un canadian.
Filmul are la bază o piesă de teatru de Wajdi Mouawad şi are un scenariu care te va lăsa cu gura căscată şi cu mintea încurcată multe zile după ce-l vei vedea. Locul în care se petrece acţiunea nu e niciodată specificat de-a lungul filmului pentru că o asemenea poveste se poate întâmpla (şi probabil că se şi întâmplă) oriunde şi oricând vor exista conflicte religioase sau etnice.
Începutul acţiunii este ceva mai lent, dar e vorba doar de liniştea de dinaintea furtunii. Pe măsură ce povestea merge înainte, la fel ca printr-un labirint în care fiecare colţ e explorat, uimirea şi tensiunea cresc, efectul lui “Incendii” până la sfârşit ajungând să semene cu o lovitură în stomac.
E greu de crezut că aşa ceva se poate întâmpla în realitate, dar aşa cum bine ştii, viaţa bate filmul, deci ceea ce face Denis Villeneuve cu producţia lui nu e decât să tragă un semnal de alarmă asupra enormităţilor de care sunt capabili oamenii. “Incendii” a câştigat numeroase premii la festivaluri de prestigiu şi vorbeşte despre luptă, acceptare şi determinare atât de bine, încât ar fi păcat să nu-l vezi cât mai curând.
