Tocmai când începeam să cred că Adam Sandler o ia pe urmele lui Jack Black şi face doar comedii absurde la care râd liceeni (fumaţi) sau, în fine, americanii, a venit “Nevastă de împrumut” şi m-a întors din drum.
Tocmai când începeam să cred că Jeniffer Aniston e istorie, am văzut-o în costum de baie. Danny (Adam Sandler) e un chirurg plastician ce se foloseşte de-o verighetă falsă ca să între în “graţiile” femeilor. O întâlneşte pe Palmer (Brooklyn Decker), o blondă care îi pică cu tronc. Apucă să-i vândă gogoaşa cu verigheta înainte să-şi dea seama că între ei va fi ceva mai mult de-o aventură de-o noapte şi, ca să nu fie nevoit să-i spună adevărul ce l-ar discredita total, inventează o întreagă căsnicie. Cu cine altcineva decât cu asistenta lui de încredere, Katherine (Jennifer Aniston).
Câte minciuni se spun în filmul ăsta n-am văzut în alte cinci. De la cele mai inofensive, la altele cât ei de mari, toate cu scopul de a n-o lăsa pe Palmer să afle cum e dom’ doctor în realitate. E loc de multe situaţii jenante, e loc de râs, dar e loc şi de un pic de plâns atunci când apare Nicole Kidman.
Vreau să cred că s-a distrat foarte tare jucând într-o comedie romantică şi că n-o s-o mai facă a doua oară. Nu de alta, dar nu prea şi-a găsit locul. Ar fi păcat să treacă pe planul doi filmele care ar putea să-i aducă al doilea Oscar.
Una peste alta, “Nevastă de împrumut” ajută la descreţit frunţile. Mergeţi să vedeţi că oricât aţi minţi, nasul nu creşte.
