Cine ar fi crezut că după mai bine de un deceniu de când suntem membrii ai Uniunii Europene, România europeană, cea de zi cu zi, nu cea cosmetizată din discursuri și rapoarte, va arăta așa?
Milioane de români trăiesc departe de țară, fapt care plasează România pe locul al doilea, la nivel mondial, în privința emigrației. Se investește atât de puțin în educație încât nici nu e de mirare că mai bine de 2.000 de unități școlare au încă WC-ul în curte sau că țara noastră are cea mai mare rată de analfabeți funcționali din UE.
La fel de rău arată situația și la capitolul drumuri. România are în total sub 1.000 de km de autostradă. Cam câți avea Polonia în urmă cu 13 ani. De aici și locul fruntaș în Europa la numărul de decese în accidente rutiere. Nici sistemul medical nu este prea performant, dimpotrivă, chiar el pare un pacient bolnav care are nevoie de îngrijire urgentă.
Suntem la coada tuturor clasamentelor în ceea ce privește realizările și excelăm în lipsuri de tot felul. Avem probleme cu corupția, justiția e vulnerabilă și ne luptăm cu multe lucruri care pendulează între sărăcie, neputință, șmecherie, lene, ignoranță, lipsă de bun-simț și altele.
Suntem pe ultimul loc în UE în ceea ce privește democrația și suntem pe cale să repetăm o greșeală care deja ne-a costat enorm. Au trecut 30 de ani de la căderea comunismului și 12 ani de la aderarea la UE, dar în fibra noastră încă se mai vede linia fostului bloc comunist.
O linie care a fost brusc întreruptă, dar care pare că nu se va șterge nicicând cu adevărat, ci doar se va metamorfoza în funcție de context. Așa se întâmplă că nu știm cine suntem, ce vrem, ce a fost și ce ar putea să fie. Trăim într-o avalanșă de dileme, de gânduri și sentimente amestecate și contradictorii. O stare care ne macină pe dinăuntru și ne stârnește doar confuzie și nervozitate.
Summitul UE din 9 mai nu este doar cel mai important eveniment din istoria Sibiului, ci și un bun prilej de a face un exercițiu de imaginație și de a ne întreba cum ar trebui să arate de fapt România europeană.
Am putea afla răspunsul la întrebare doar în momentul în care vom înlocui șmecheria cu performanța, hoția cu munca, opinia cu implicarea, mândria cu valorile adevărate și doar atunci când vom înțelege că viața nu e despre a visa sau a aștepta o altă viață mai bună, ci despre ce și cum putem face acum pentru a face o diferență în comunitatea în care trăim.
