În perioada 3-6 septembrie are loc Bucharest International Dance Film Festival, unicul festival din România dedicat filmului de dans. Programul celei de-a șasea ediții BIDFF cuprinde trei secțiuni competiționale (cea internațională, națională și competiția de musicaluri), dar și trei zile intense de ateliere, unde cei înscriși vor lucra cu Chrysanthi Badeka (coregrafă, creatoare de filme, editor, profesor în videodance, curator de filme de dans, manager de proiect la mAPs), conferințe (speakeri: Jassem Hindi și Pavle Heidler), proiecții de lungmetraje și un masterclass susținut de Maria Tânjală.
Tema de anul acesta a festivalului este Utopie/Distopie. În urma selecției, în concurs au intrat 32 de scurtmetraje, din cele 291 de producții înscrise inițial. Din juriul BIDFF 2020 fac parte artistul Farid Fairuz (RO), producătorul Patrice Nezan (FR) și coregrafa Chrysanthi Badeka (GR).
foto © Denise Aimar
Simona Deaconescu, Co-Fondator și Director Artistic BIDFF, coregrafă și cineastă cu o carieră impresionantă în sfera filmului și a dansului (LINK DANS CONTEMPORAN: Interviu cu Simona Deaconescu), ne-a răspuns la câteva întrebări legate de organizarea ediției cu numărul șase a BIDFF:
Povestea organizării festivalului de anul acesta cu bune și cu rele. Ce dificultăți a ridicat contextul actual al pandemiei?
Tema festivalului și o parte din programul BIDFF sunt gândite cu aproape un an înainte. Așadar, când am resimțit pentru prima dată efectele pandemiei, o mare parte din program era stabilit, inclusiv locațiile partenere, finanțatorii, echipa. Pentru mult timp organizarea unor proiecții de filme, fie ele în aer liber sau în interiorul cinematografului, a rămas o situație ipotetică. A fost acea perioadă în care cultura s-a mutat în online, direcția artistică a multor proiecte și inclusiv unele priorități de finanțare s-au schimbat în acest sens. Atât eu, cât și partenera mea Anamaria Antoci, nu am simțit că festivalul poate să fie în online, de aceea, chiar dacă a rămas tot timpul ca o situație de rezervă, online-ul nu a fost neapărat o opțiune de care să fim mulțumite. Pe de altă parte, organizarea proiecțiilor în aer liber te obligă la mai puține locuri, evenimente în paralel, dată fiind ora de la care pot începe acestea, o echipă mai mare la nivel de implementare, costuri suplimentare privind siguranța spectatorilor. Pandemia a afectat desigur și participarea internațională a artiștilor sau profesioniștilor în BIDFF. Dacă an de an ne bucuram de o comunitate artistică internațională numeroasă care venea la București, 2020 se anunță un an al colaborărilor la distanță. Tema ediției – Utopie/Distopie – stabilită anul trecut de cea mai nouă membră a echipei BIDFF, coregrafa Andreea Novac, a fost o surpriză plăcută la nivel de contextualizare a festivalului. Ne-am dat seama că tema este perfectă și că, prin ea, festivalul devine mai relevant ca niciodată.
foto © Denise Aimar
Ce este nou la ediția de anul acesta?
Festivalul nostru este unul de scurtmetraje, dar, an de an, prezentăm în deschiderea și închiderea BIDFF lungmetraje de prestigiu, care abordează corpul în maniere surprinzătoare. Provocarea este să găsești filme bune în care dansul este folosit ca limbaj, subiect sau temă de gândire. Anul acesta, am reușit să mărim numărul la trei. Sunt filme pe care le consider de neratat: „EMA”, o ficțiune curajoasă semnată de Pablo Larrain, „Being Jérôme Bel”, un documentar despre un coregraf atipic, unul dintre cei mai apreciați creatori de dans din Europa și „The Euphoria of Being”, un documentar emoționant despre Eva Fahidi, o femeie de 90 de ani, supraviețuitoare a lagărului de concentrare Auschwitz-Birkenau, care-și transformă povestea vieții ei în scene dintr-un spectacol semnat de Réka Szabó. Tot în 2020 readucem în actualitate seria de ateliere practice de film de dans, alături de Chrysanthi Badeka, una dintre principalele regizoare de film de dans emergente din Europa, dar și selecționeră pentru numeroase festivaluri de profil. Artiștii Jassem Hindi și Pavle Heidler vor susține conferințe online despre concepte legate de sau derivate din tema festivalului, în încercarea de a trasa o punte de legătură între filozofie, mișcare și film.
foto © Alina Usurelu
Ce a motivat alegerea tematicii de anul acesta Utopie/Distopie? Ce legătură are cu filmul de dans?
Tema face referire la lumi posibile sau probabile, lumi trecute, prezente sau viitoare care regândesc coordonatele care ne definesc viața. Dansul, ca artă performativă contemporană, a venit mereu cu un discurs subversiv, politic, critic la adresa societății. Pe de altă parte, am observat cu toții cum arta performativă a fost forțată să migreze în online, un fenomen care a plasat corpul pe ecran într-un mod abrupt. Filmul de dans s-a transformat dintr-un gen de nișă într-o manifestare artistică de interes mainstream. Dar, modalitățile de receptare nu se pot schimba peste noapte, e nevoie de timp și de un proces de argumentare și conștientizare a acestui demers. Producțiile cinematografice pe care BIDFF le selectează sunt întâlniri fericite dintre corp și camera de filmat, construite pentru a fi prezentate pe micile și marile ecrane. Tema de anul acesta face referire la toate aceste aspecte. Am încercat să corelăm evenimente care să stârnească un dialog pornind de la tandemul Utopie/Distopie, dar și problematici care au devenit necesare și urgente în practica unui artist.
foto © Cristian Pascariu
Care au fost criteriile de selecție în funcție de care s-au ales filmele care au intrat în concurs?
În primul rând am căutat producții al căror subiect să prezinte un interes real pentru noi ca societate. Dincolo de o anumită estetică sau un limbaj specific fiecărui artist în parte, am selectat acele filme care prezintă discursuri diverse despre teme precum violența, identitatea de gen, migrația, anxietatea socială, colonialismul, discriminarea, sărăcia și cenzura artistică indirectă, practicată în anumite colțuri ale lumii. BIDFF este un festival de film, și cu toate că echipa festivalului, este una mixtă, formată din profesioniști din domeniul cinematografiei și dansului, criteriile pe baza cărora se selectează aceste scurtmetraje țin de arta filmului. De aceea BIDFF, am mai spus și o spun în continuare, este singurul festival în care dansul contemporan, dansul de stradă, cel tradițional, cel practicat de persoane cu dizabilități sau de copii se întâlnesc ca parte a aceleiași selecții. Este fundamentul pe care am fondat festivalul, un spațiu de întâlnire între estetici de mișcare diferite, viziuni adesea contradictorii, dar care surprind real multitudinea de manifestări artistice și sociale la nivel mondial. Dar, aceste întâlniri se realizează pe tărâmul cinematografiei, sub diversele ei genuri (ficțiune, documentar, animație).
Cât de ușor îi este unui spectator care nu a mai avut tangențe cu astfel de proiecții să înțeleagă întreg conceptul?
Destul de ușor aș susține eu. Acest argument este unul testat în cele cinci ediții BIDFF, realizate până acum. Am creat acest festival plecând de la ideea că filmul de dans nu este o formă de artă nișată și ermetică. Este accesibilă spectatorilor, la fel cum orice formă de artă valabilă, poate fi articulată astfel încât să atingă o audiență mare, dacă este prezentată corespunzător. Felul de receptare poate fi diferit. Poate unii dintre spectatori vor simți aceste filme ca unele de impact emoțional, pe alții îi vor capacita intelectual, pentru o mare parte, filmul de dans rămâne un mediu senzorial diferit de alte filme pe care le-au mai văzut până acum, alții vor găsi interes în poveștile sau contextele care stau la baza acestor filme. Nu am simțit până acum că avem probleme la nivel de înțelegere a conceptului, poate ne este mai greu să aducem oamenii la proiecții și din prisma faptului că nu trăim într-o societate în care educația și cultura sunt considerate ca esențiale. Dar, dacă spectatorii ajung la proiecțiile de filme, această preconcepție că „nu înțelege oricine” dispare rapid.
- Interviu de Delia Mitrache.
