Ajuns la jumătatea sa, American Independent Film Festival (AIFF) programează în deschiderea serii de 17 septembrie unul dintre ‘highlight’-urile acestui maraton Indie, Mainstream, dramedia scrisă şi regizată de Gia Coppola (Palo Alto), selecţionată în Horizons Competition la Festivalul de la Veneţia.
Proiecţia de la ora 20:00 din Curtea de Onoare a MNAR va fi precedată de la 19:30 de un interviu exclusiv cu protagonista filmului, Maya Hawke (Human Capital, Once Upon a Time… In Hollywood), fiica lui Ethan Hawke şi Uma Thurman, ce a debutat ca actriţă în 2017 într-o adaptare BBC a popularului roman Little Women şi ca interpretă de folk-rock cu 2 single-uri lansate în vara anului trecut.
Pe scurt, Mainstream este o satiră Pop-Art despre social media şi celebritatea virală, care se construieşte pe un fir extrem de simplu: un trio de tineri lipsiţi de orizont dar plini de creativitate decid să încerce să devina vedete pe YouTube. Şi asta se şi întâmplă într-un L.A. al tuturor posibilităţilor, dar cu un preţ şi consecinţe pe care nu şi le imaginaseră în imaturitatea lor emoţională. Cinefilii înveteraţi se pot raporta ca referinţă la superba satiră A Face in the Crowd a lui Eliza Kazan din ’57, doar că în retro-drama Giei Coppola – în care se regăseşte ceva din spiritul din The Bling Ring al mătuşii Sofia – totul se petrece în timpurile noastre, într-un Hollywood însorit care produce şi consumă continuu stele pentru toate gusturile, buzunarele şi… tehnologiile.
Maya Hawke, Andrew Garfield, Nat Wolff
Frankie (Maya Hawke) este o fată timidă şi nihilistă, aproape asocială, nefericită la 20 şi ceva de ani ca barmaniţă într-un club de varieté depopulat, care se lasă sedusă în egală măsură de perspectiva dobândirii notorietăţii pe Internet şi de efervescenţa şi dezinvoltura unui “prince charming”, Link (Andrew Garfield – The Social Network, Under the Silver Lake), june filosof jemanfişist fără căpătâi dar şi, aparent, fără niciun fel de griji materiale. Cu ajutorul lui Jake (Nat Wolff – The Fault in Our Stars), coleg al ei de servici şi cantautor aspirant, Frankie îl transformă pe cameleonicul Link în ‘No One Special’, personaj mesianic în social media ce luptă donquijoteşte împotriva întregului sistem de manufacturare a celebrităţii. Doar că notorietatea personajului rebel No One Special are o creştere fulminantă tocmai datorită acestui sistem, deci unde trebuie căutat cu adevărat răul?
Gia Coppola, foto © Jason Agron
Cu toate că tema cultului şi culturii celebrităţii în media a fost abordată frecvent în cinematografie (Network, The Truman Show, Money Monster), Gia Coppola brodează în jurul ei un caleidoscop personal în care, firesc pentru natura umană, percepţiile nu conduc spre verdicte general valabile iar ambiguitatea determină spectatorul contemporan, mai ales cel înamorat de butonul ‘Like’, să îşi caute singur răspunsurile. Mai sunt destule alte motive pentru care Mainstream merită văzut: tratamentul deliberat “retro” al unei epoci dependente de tehnologie (intro-ul pigmentat de cartoanele de film mut sunt un manifest clar al Giei Coppola, responsabilă de cele mai recente videoclipuri ale canadiencei Carly Rae Jepsen, o Indie darling a muzicii Pop cu multiple nostalgii – vezi articol Pop Star: CARLY RAE JEPSEN), performanţa memorabilă a lui Andrew Garfield în ascensiunea sa în ierarhia cultului influencerilor, apariţiile actorilor Jason Schwartzman, Johnny Knoxville şi a multor YouTuberi faimoşi (Patrick Starr, Juanpa Zurita etc) şi, nu în ultimul rând, OST-ul plin de energie romantică compus de Blood Orange aka Devonté Hynes.
Q&A cu Gia Coppola:
Uite aşa am ajuns să fim interesaţi de mainstream în spaţiul independent. La AIFF. Nu uitaţi că vineri, 18 septembrie, e Wendy, urmat de Q&A-ul cu Benh Zeitlin, sâmbătă nu trebuie să rataţi The Last Vermeer, iar duminică Robert Pattinson ne oferă 100’ de… Good Time, o alternativă Indie-Art la a sa apariţie… “mainstream” din Tenet.
